România nu râde

E dimineaţǎ devreme. Zorii trandafirii lumineazǎ firele de troleibuz şi afişele cu urmǎtorul spectacol de balet: “Anormalitate Cotidianǎ”. Mulţimea este adunatǎ sǎ plǎteascǎ taxe la Finanţe. Un tip cu mǎseaua umflatǎ care pare cǎ râde, se strecoarǎ prin mulţime. Toatǎ lumea îi face loc, şocatǎ de apariţia zâmbitoare. Unii sunt chiar îngroziţi de figura tipului. Doi copii încep sǎ plângǎ. Din nefericire, tipul depǎşeşte intrarea la Finanţe şi deschide urmǎtoarea uşǎ, la Stomatologie. Bate la uşa doctorului, apoi intra în cabinet. Stomatologul se opreşte, stǎ, îl priveşte, apoi îi face o pozǎ cu mobilul ca sǎ-i arate şi neveste-sii cum e unul care râde. Cu un şuierat abia înţeles, tipul spune: “Domn’ doctor … mǎseaua… e umflatǎ… doar nu credeţi cǎ râd…. Doamne-fereşte….”

De câţiva ani oamenii nu mai râd.

Guvernul a încercat nişte statistici şi toate au ieşit pe 0%, adicǎ absolut nimeni nu râde, nu se amuzǎ, nu chicoteşte şi nici mǎcar nu zâmbeşte. Dupǎ a treia statisticǎ, guvernul a trecut rezultatele la secret şi a declarat ca statisticile se refereau la perioada de tǎiere a pomilor fructiferi din zona de deal.

Apoi Guvernul a continuat sǎ se preocupe de alte chestii: raportǎri, elaborǎri, perfecţionǎri, creşteri, supervizǎri, niveluri de trai, realizǎri şi multe alte baliverne. În ţarǎ se auzea sumbru pe strǎzi doar o tânguialǎ continuǎ şi, în afarǎ de Guvern, toţi erau în depresie. Totul ar fi continuat la fel dacǎ UE nu ar fi somat Guvernul sǎ ne facǎ sǎ râdem. Noi ne uitam la Guvern, dar nu ne venea deloc sǎ râdem. S-a dat rapid o Ordonanţǎ de Urgenţǎ ca în maxim 2 ani sǎ învǎţǎm sǎ râdem ca în UE.

Pânǎ în ultima clipǎ nu s-a fǎcut nimic şi Guvernul a intrat în trepidaţie ca UE îl întreabǎ de rezultate. Ideea salvatoare a venit, normal, de la primul ministru: o pastilǎ minune. Nimeni n-a râs aşa cǎ Guvernul a organizat rapid o licitaţie publicǎ, evident publicatǎ în SEAP, prin care sǎ se gǎseascǎ o firmǎ care sǎ facǎ un medicament care sǎ declanşeze râsul.

Au câştigat doua firme, la egalitate perfectǎ. Una a propus pastila Zdramzacirlil şi cealaltǎ Dramzacirlil. Dupǎ publicarea rezultatelor licitaţiei în Monitorul Oficial s-a aflat cǎ a doua firmǎ furase patentul de la prima firmǎ şi schimbase doar numele pastilei pe ambalaj. Dar nu s-a mai putut renunţa la ea din anumite raţiuni externe şi din alte câteva motive independente de Guvern, dar mai ales cǎ ar fi intrat la bǎnuieli Direcţia Naţionalǎ de Anti-Incompabilitate cu Democraţia. Firma originalǎ a fost pusǎ sǎ livreze la oraşe şi cea falsǎ la sate. Ceea ce e destul de normal.

Pastilele arǎtau bine, erau ca nişte mici roţi dinţate de un albastru ţipǎtor, în blistere argintii. În jurul fiecǎrei pastile era desenat un frumos inel auriu, semn ca sunt produse de înaltǎ calitate, exquisite, ca pentru români.

Pastilele erau obligatorii pentru toatǎ populaţia, evident contra cost, iar la achiziţionarea pachetelor cu medicamente din farmacii, se punea o ştampilǎ în buletin pentru orice eventualitate şi ca sǎ nu existe discuţii.

Într-o familie onorabilǎ, compusǎ din cinci membrii, cei patru mai tineri complotau sǎ i-o facǎ bǎtrânului. I-au pus în cana de ceai trei pastile ca sǎ vadǎ efectul. De fapt cei patru nu vroiau sǎ râda şi fǎceau totul cu o bucurie sadicǎ în cap. În plus, moştenirea era un magnet puternic: o garsonierǎ confort 2. Nu se mai ştie ce reacţie a avut bǎtrânul dar dupǎ douǎ sǎptǎmâni cei patru tineri vindeau deja garsoniera şi îşi împǎrţeau banii.

Unul a intrat la budǎ dupǎ micul dejun. Acolo şi-a administrat singur pastila. Dupa câteva minute au rǎbufnit în afarǎ tot felul de grohǎituri, trosnete, bubuituri pârâite, mârâieli lugubre şi alte sunete înfiorǎtoare. Probabil datoritǎ pastilei, sunetele ieşeau din el, prin cele mai uşoare cǎi posibile, când pe sus, când pe jos. Un observator imparţial n-ar fi putut sǎ precizeze cu certitudine dacǎ în budǎ era un om sau un porc.

O babǎ a intrat în farmacie. Tot acolo era o echipǎ de vânzǎri care promova pastila de râs. Echipa de promovare: Hai mǎtuşa… … încearcǎ ǎstea! Baba stǎtea pe gânduri, venise pentru ceva de constipaţie. Echipa n-o slǎbea: Ǎstea te fac bine, chiar frumoasǎ… un sughiţ a înfundat glasul care scosese asta. Baba împietritǎ nu ştia ce sǎ facǎ. Blisterele luceau la lumina neonului. Echipa: E gratis…. Doar sǎ încerci… Baba era gata. A luat o pastilǎ şi a întrebat: E bunǎ? Da, sigur cǎ da, te face sǎ râzi. Baba s-a dat în spate: Pǎi sunt femeie serioasǎ… e legal? Da, e legal. Şi e şi bunǎ, are gust de scoicǎ. Baba interzisǎ: De scoicǎ? … n-am mai vǎzut de-ǎstea pânǎ acum. Echipa: Îţi dǎm şi şerveţel sǎ te ştergi la gurǎ. Baba pe gânduri: Da, e bun şerveţelul… dǎ-mi o pastilǎ. A luat-o repede, pastila stǎtea în palma zbarcitǎ a babei. A pus-o în gurǎ, a bǎut o gurǎ de apǎ. Apoi a înghiţit-o tacticos.

A început sǎ sughitǎ… Apoi au apucat-o nişte chirǎeli tari şi ciudate. Echipa a împietrit. Baba scotea nişte sunete neomeneşti. EEEEhhhheee… Îhhh… Eheeeee. Apoi iar a sughiţat… Echipa încerca sǎ râdǎ la faza groteascǎ dar nu putea: erau şi ei români. Baba a continuat cu sunete inimaginabile. EEEEhhheee … Iheee… Hâc…Hâc… Eheee…   Printre icnete spunea: Sunt femeie serioasǎ… Hâc… Eheeeeee… Nu vǎ uitaţi aşa la mine…. Eheeee…. Ihheee… Hâc… Hâc… Ce sǎ fac acum?… Eeeeheee… Hâc Hâc… Doamne… Hâc… Dumnezeule… Hâc… Ehehehe…

În final Guvernul a constatat cǎ, din pǎcate, pastila nu a avut nici un efect în ţarǎ. Spǎşit şi cu coada între picioare, a mers la Bruxelles, şi-a cerut scuze peste scuze, a zis cǎ plǎteşte toate amenzile şi taxele necesare, a cerut sfatul UE şi în final a pus ultima întrebare:

Şi cum sǎ facem sǎ-i facem pe ǎia sǎ râdǎ?

Înalţii funcţionari de la UE au ascultat toate explicaţiile penibile şi toate scuzele bolborosite de Guvern, au încasat banii cu aer dispretuitor şi, în final, dupǎ întrebarea Guvernului, au început sǎ râdǎ batjocoritor:

Uite, aşa se face!….

Reclame

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: