Agentul de asigurari

Un fizic relativ plăpând, părul tuns regulamentar, camașa albă, cravata mov, pantofii foarte bine lustruiți, mult entuziasm, vise, dorințe… Stă încă cu părinții…dar are o prietenă și intentii serioase. Acum sta în fata unui laptop și doar se gândește. Unii colegi sunt încă afara la cafea. Unii fumează pe coridorul multinationalei de asigurări. La un moment dat îl cheamă șefa de grupă. Se ridică din fața laptopului și aranjându-și părul și cravata intra în biroul șefei închizănd ușa în urma lui.

Numele lui este Sandu. Sandu Bran. A avut ca orice copil multe vise. Dar meandrele sinergiei concretului l-au adus la meseria conjuncturală de agent de asigurări. Niciun copil nu se joacă cu vre-o geantă diplomat spunând că este agent de asigurări. Dar nevoia te învață, ajungi să accepți că în final tot ce contează e să-ți poți plăti facturile și să-ți hrănești visele.

În birou bătea soarele unei dimineți blânde de toamnă. Sandu stătea pe un taburet în fața biroului impunător al șefei:

-Sa-ti văd agenda domnule Bran! Ăștia-s toți??

-Uite, n-ai reușit ultimele două luni decât 2200 de roni. Păi așa unde ajungem? Trebuie să faci ceva că altfel Sistemul te scoate afară!

-Da…am înțeles…am acuma niște referințe…oameni de afaceri…să văd cred că sunt eligibili și o să fac …

-O să faci ce? Rezultatele tale slabe mă afectează financiar! Și când vine vorba de bani sa știi ca nu glumesc, aici ori vii cu rezultate, ori îți cauți altceva de lucru! Ai de făcut până luni 4 contracte minim de câte 1000. Dacă reușesti mai discutăm! Succes! Liber!…Și când ieși cheam-o pe Nicoleta!

Vocea groasa și aspra a sefei de grupa îi răsună încă lui Sandu în urechi. Să-și caute de lucru…pe prafu’ ăsta? Unde??? cu ce pile??? Căută grabit în geantă și scoase de acolo pachetul de țigări. Luă cu greu o țigară pentru ca-i tremura mâna și mai scoase de acolo un bilețel cu un numar de telefon. Avea acolo asul lui din mânecă. Poate ultima lui șansă la continuarea carierei de consultant. Ieși pe coridor. Aprinse nervos țigara, apoi formă numărul de telefon de pe bilețel. Discuția era scurtă și la obiect: …Alo…no, mă… deci vii ?? la nouă sa fii acolo…hai, că vin niște bucăți…Unde? Nu Miezu’ în centru… Nu acolo…… la Miezu’2. Ăla nou… Știi unde e zona cu lacurile…crăpăria…Sa vii la nouă, iese lată, sa știi! Mână Roșie a închiriat tot localu’! Ok….bun…ne vedem acolo! Salut! …salut!

După-masa Sandu ajunge acasă. Fără să zică nimic se aseză la masă și căzu pe gânduri. În scurt timp tatăl sau îl cheamă afară. – Hai, măi, am ceva să-ți arăt…hai repede până nu mă razgândesc! Afară ușa garajului era larg deschisă și înăuntru se putea vedea o impecabilă și cochetă dar batrână Dacie 1100. -Uite, am hotărât că de azi e mașina ta! Cum o-ngrijești așa o ai! Nu mai particip la concursul de mașini vechi…e cheltuiala în plus și am zis că mai bine te ajut pe tine…

Orele treceau, iar Sandu stătea la volanul Daciei cu gândul să facă o tura prin cartier măcar…dar benzina era puțina și risca sa rămână pe undeva…nu-i nimic, merg azi cu taxi-ul apoi vin ei și banii de benzină! După ce porni și opri bătrâna dacie de câteva zeci de ori hotarâ să se întindă puțin…că vorba aia…urmează o noapte albă…Adormi cu gândul la Lili, prietena lui. Se gândea cum va fi când îi va dărui prima floare, Costumul, pantofii, geanta, contractele în alb, două pixuri, telefonul, un strat consistent de loțiune după ras…

Tatăl grijuliu îl întreabă pe Sandu: -Puiu’ tatii, te duci la chef? Cu colegii tăi? Da? Uite…am aici treizeci de lei…până intră pensia ia-i la tine poate ai nevoie de ei… Pentru taxi vezi mai sunt vreo 20 de lei mărunți în cutia de tablă de la cuier… Să ai grijă!

Taxiul, un Logan bine rodat în taximetrie cu un șofer aproape obez, cu un cap enorm, tuciuriu așteaptă la poartă. Sandu, urcat în față, cu geanta intre picioare și cu banii mărunti pregătiți spune destinația: La Miezu’ doi vă rog… lângă crăpărie… Taximetristul răspunde scurt: da șefu’! Acolo mergem! Taxiul se pune în mișcare iar odorizantele cu femei goale atârnate la oglinda retrovizoare încep sa danseze balansat de zor. Mașina sări peste o groapă…taximetristul injură una scurt: Tuzzzz… Apoi incepu cu ciudă: Apoi nhi și la ăsta…nu i-o ajuns un local….ce nume..Miezu’ auzi acolo…Acuma…și „Miezu’ 2” Băăăă….tâmpit rău…astea-s nume de proastă inspiratie… Acuma…are doi „Mieji” mno…doi în loc de unu’… Nu le-a ajuns ca mere unu bine…uite ce lacomi îs…acum au doua…da…Is curios ce-au făcut cu fabrica aia de cuie care era acolo…Nu-s ei de fabricat cuie… Ei sexy, baruri, femei…d’astea…Si desigur, para-ndărăt la toate învârtelile lor de căcat…ca atâta știu ei…N-ar munciii…..mai bine-si taie o mîna cu firezu’ decât sa muncească…

Peisajul se schimbă…locul caselor de pe marginea drumului este luat de peisajul lacustru, cabane și în depărtare se poate deja zari terasa-restaurant-debarcader „Miezu’2”.

La intrarea în restaurant se pot vedea parcate SUV-urile „protagoniștilor” chefului care urmează să aibe loc. Un bodyguard îl întreabă pe Sandu Bran: Sunteți invitat? Da…așteptați o clipă….Domnu’ Sandu? da….poftiți, luați loc unde vă place….

Sandu tocmai ocupa un loc pe unul din fotoliile gri-închis, așezând alături servieta cu contracte în alb și alte formulare trebuincioase. E încă devreme, în restaurantul închiriat e liniște. De afară se aude cum se întâlnesc „greii” momentului: Băăăăăăă!!!! unu’ rece! Mare curvar ești bă! Zise Țigărel vazându-l pe Mână-Roșie coborănd din mașina lui de 80 000 euro. Mână-Roșie lasă să se deschidă portiera și scoțând din bord un parfum scump se dă pe gât și încheieturi, apoi coboară tacticos din mașină. Mai apare pe poartă o mașină albastruie metalizată, cu șofer oprește la scări. Șoferul coboară, deschide portiera din dreapta-spate. Un ins scund coboară din mașina, îmbrăcat la costum lucios, un pic caraghios, cu un par care coafat s-ar fi dorit să-l facă să pară mai înalt. Mână-Roșie intinzandu-se peste fotoliu după pachetul de țigări șuiera printre dinți: ni….o venit Căldurică…băgai-aș sârma-n nas…. cum a fost el pe fază și a cumpărat afacerea cu termoficarea…altfel nu avea el loc lângă mine….

Dintr-o mașină lungă, neagră coboară de la volan un individ și gras, și înalt, chel, cu un aer degajat, plin de sine. Este Prostov, zis „Fotoghinu’ ” , pentru că are mai multe benzinarii și restaurante la șosea dar și alte afaceri veroase de care nu știe toată lumea.

La un moment dat își face apariția o mașină decapotata albă, condusă de un individ îmbrăcat tot în alb, cu guler de blană, cu o pipiță elegantă alături. Se aud exclamații prelungi și necuviincioase… Este „Barză”, o apariție „de baza” la toate evenimentele mondene locale.

Orele trec, cheful se incinge…apar personaje feminine multe, cu nuri, tatuate și impodobite precum brazii de crăciun, unele cu un râs tâmp, altele parcă mai cuminți, dar toate cu expresie lasciv-indiferentă și fiecare cu câte-o țigară subțire în mână. Masa din sticlă inconjurată de fotolii negre din piele se umple încet de sticle cu deserturi fine și platouri reci. Insidios, alcoolul începe să coloreze limbajul și comportamentul celor de la masă. Dansuri…lumini…șampanii de 4000 de euro sticla…formația „Provizoriu” și repertoriul… Mese pline de pahare, fum, sticle, dans, vulgaritate, alcool….Pe fondul sonor dintr-o dată se remarcă un râs cu poftă, cu gura plină. Sandu stătea nedumerit întrebându-se dacă nu cumva a greșit venind acolo.

Pe ecranul LCD enorm tocmai rula videoclip-ul cel nou al formației „Provizoriu” care se numește „suntem din ce în ce mai mulți”. El constă într-o succesiune de imagini cu obiective turistice cumoscute, centrate în cadru, imaginea fiind invadată de un șir de persoane care merg în pas adăugat lateral. Unii cu fața la cameră, alții cu spatele, inițial un grup de cinci devine un șir interminabil de persoane care toate merg în pas adăugat lateral blocând traficul și încurcând pe toată lumea, pe textul: „suntem din ce în ce mai mulți/ Suntem de neoprit/ Din dosuri de-ncruntate frunți/ Oțelul e topit…” Pe ritmul antrenant, Sandu se trezi ca bate involuntar ritmul din picior. Timpul trece greu pentru Sandu. Se întreba mereu ce dracu’ caută acolo, se simțea stingher…Din când în când arunca câte-o privire la geanta care-l aștepta lângă fotoliu. Avea sentimentul straniu ca nu mai poate face nimic să-și păstreze job-ul de consultant și pe deasupra va pierde și o noapte într-un loc nepotrivit…

Fetele începură să danseze grațios în spațiul din local anume lăsat liber. Deasupra, imaginile din videoclip continuau apocaliptic … Apoi în continuare o manea care reflecta temperamentul unui bautor înrait: „Și beau până moooor…/ Și beau că n-am măsură / Și puteți să mă salvați/ De mă coaseți la gură….

Între fetele care dansau cu țigări în mână și-și suflau părul din ochi din când în când strâmbându-se apăru la un moment dat și „Barză” care dansa în ținuta de pantofi albi lăcuiți, pantaloni albi, camașa albă, ceas de aur, lanț de aur la gât, șampanie care costa cât o masină nouă în mâna în care altă dată ținea o amărâtă de bere la doză. Pe versurile de la „baterie-baterie-baterie FOOOC! Lumea începea să-l aclame pe barză: Hai bă! Fă-ți numărul! Hai bă! Nhi: hop-hop…stop! Hop-hop…stop! Mână-roșie dansa grotesc, se poticnea de parcă lua într-una picioare-n fund. Barză dansa spre deliciul celor prezenți într-un picior cu o țigară-n gura și una-n dos, pufăind de zor pe toate părțile, cu gura țuguiată grotesc, strâmb, cu o mână imitînd capul unei berze…

Oare cum pot oamenii ăștia sa râdă cu atâta poftă? Uite, grasu’ ăla acuș face infarct și-l ia salvarea…gândi Sandu. Brusc o mulțime își face apariția în uralele celor prezenți. Numai beizadele, băieți tatuați și tunși ca la circ, cu aur mult la gât, blugi rupți la genunchi…Sandu gândi apoi: Păi … la o fată frumoasă e o chestie cu blugii ăia rupti…dar la un bărbat…să apara genunchiul ăla păros….bleah…Nici nu apucă bine sa termine ce avea de gândit că se simți lovit de trasnet: La brațul unui individ imens, cu niște bicepși enormi, tatuați pentru a fi scoși în evidență, stătea micuță, greu de observat la prima vedere Lili, prietena lui, imbracată sumar și provocator, cum n-a văzut-o el niciodată… Individul avea pe un biceps un dragon desenat urât, iar pe celălalt caroiaje. Din când în când se intorcea la fata și-o întreba: Ia uite vrei să vezi muntele Fuji? Ia!! și-și încorda bicepsu cu dragon. Ia uite, vrei sa vezi munții Bucegi? Și-și încorda bicepsul cu caroiaje…

S-ar fi dus Sandu să-i vorbească…dar cât timp e în compania gorilei ăleia…asta e…

Doi indivizi cu două motocicliști apar în fața restaurantului. Au făcut se pare mulți kilometri, se dau amorțiți jos de pe motociclete. Unul din ei, cel cu mustață are o cască nouă. Cel din stânga, ceva mai înalt, descălecă și-l întreabă pe celălalt: -”Mno, măi, a meritat să te dai ani la rănd pe motorelniță*? Nu veneai tu azi la „Miezu’ 2” !! Poate ajungeai mâine dimineață! „”Ia uite ce fain e lacul…păcat ca-i noapte și nu se vede celălalt mal…doar cât luminează lămpile astea ornamentale… Cei doi se indreaptă spre automatul de cafele și încep sa introducă fise. După ce au ridicat cafelele din automat cei doi se uita pe geamul panoramic în restaurant. „Ia uite ce se mai distrează ăia! Aduc pe cineva…au aprins lumina…hai sa bem cafeaua aici să vedem ce au ăștia de gând !”

În mijloc se eliberă un loc și barmanul cu încă cineva au adus o masă. Apoi aduc pe sus un ins nebărbierit, cărunt, obez, pe nume Cornel. La început opunea rezistență, bâiguia ceva de o mașină opel, de fiică-sa, ceva accident, datorii multe….Dar Mână-Roșie aduse o ghilotina specială pentru degete, și o așeză pe masă. Apoi zise scurt: Ori mânci ori așa…rând pe rând…Eu te-am cumpărat cu datorii cu tot…așa că ești al meu și fac cu tine ce vreau! Ai fost de acord când ți-am propus serios să-ți plătesc datoriile și să-ți dau și de mâncare! Nhi, uite!!! Apoi patru bucătarese grase târâră o tigaie de un metru douăzeci diamentru, plină cu pireu de cartofi garnisit cu zeci de pulpe de pui și o așezară în fața „candidatului”. Mănă roșie strigă acum ca la circ: Și acum recorrrd! Record mondial! Record mondial la mâncatul de pireu de cartofi cu pulpe la grătar și bere! Începeți să filmați! Toți cei prezenți s-au strâns într-un semicerc în jurul reprezentației.Se făceau pariuri, unii susțineau că va mânca tot, alții dimpotrivă, ca nu va termina porția. Cam într-o oră jumate într-adevăr, spre deliciul asisțentei o parte importantă a portiei era deja consumată, dar tot mai erau multe pulpe și mult pireu…Lumea scanda: Cor-nel!!!-Cor-nel!!!-Cor-nel!!!-Cor-nel!!!…La un moment dat, cu gura plină, cu ochii intredeschisi, impinse înainte cu mâna paharul de bere și-l răsturnă. Apoi se prăbuși inconștient pe podea. Mână-Roșie dezamăgit își întoarse fața a lehamite și facu un gest cu mâna spunănd: Luați-l….m-a dezamăgit…o să văd io ce fac cu el! Sa continue cheful!!!!

Începu muzica din nou. Se dansa drăcește pe „dansul supapelor”, o alta piesă de top a formației „Provizoriu”. Fetele dansau în centru, dansau exact cum joaca supapele într-un motor pornit fără capacul culbutorilor. Este o adevărata „probă de foc”, pentru că este un dans extrem de solicitant. În poziție de semigenoflexie dansatorii saltă talpile 10-20 cm de pe podea cu o cadență de opt rdicări pe secundă. Stropii de transpirație sar până pe mese. Mână Roșie privind o dansatoare mai înaltă și corpolentă care facea valuri cu colacul de grăsime și cu sânii îi spune la Prostov: Ia uite ce femeie faină, huihoșe ți-am găsit! La care Prostov i-o întoarce scurt: Poți s-o păstrezi … și nu se zice „huihoșe” ci „honioșe”.

Sandu încerca de cam jumătate de oră să ajungă la Lili, dar nu putea. Se temea de malac și parcă nu-l ascultau nici picioarele. Cele două formații invitate, „Provizoriu” și „ProPoziția” cântau repertoriul. Era un fel de foiala generala din care nu se putea înțelege mare lucru. La un moment dat formația „Provizoriu” distinge cunoscutele versuri „Noi cântăm doar temporar și din ce în ce mai rar” dar pe o alta melodie. Izbutite versurile…Mână-Roșie tocmai ținea întinsă o bancnotă de 500 euro când solistul de la „Provizoriu” înterpelă percutionistul: Cu asta mă???? cu asta ?? da? Cu asta cântați voi pe versurile noastre? Și brusc dadu un șut membranei de la toba mare care și explodă pe loc. Solistul păși în față și spuse agitat: …se repară, nu-i nimic, se repară…In momentele următoare însă lucrurile iau o întorsătura inedită: membrii celor doua formatii se încaieră pe scenă. Toată grămada se situeaza în fata baii și a unui perete de oglindă, care cu un „bang” melodios se surpa la podea în mii de cioburi tăioase.

Berile baute de Sandu se cer afară…dar în fața toaletei tocmai are loc o lupta în buna regula și tocmai aparusera primele pete de sânge pe podea. Cineva a anunțat poliția de perimetru, afara se văd girofare și pe ușa apar purtatorii de caschete care imediat ce au intrat în local s-au și amestecat intre batauși împarțind bastoane la nimereală. În tot vacarmul, Sandu nemairezistand presiunii vezicii iși găsi calea spre o toaleta de undeva dintr-o încăpere din afara localului propriu-zis dar din aceeași clădire. Ieși discret pe lângă scena și urca pe scările cu mocheta visinie, apoi intră instinctiv pe o usița care nu putea fi decât a unei bai. Aruncă în grabă sus capacul toaletei și savură din plin senzația eliberatoare. Alături de toaleta era mașina de spălat. Pe ea trona părăsit un…pistol. Sandu tocmai gândi : „nhi la ăștia cu airsoftul lor… s-au pilit și și-au uitat jucaria…” Apoi, trase apa și lua pistolul să-l studieze îndeaproape. Dar, spre surprinderea lui nu era un pistol de jucarie ci unul real și cu incarcatorul plin…

În mintea lui Sandu deja se derulau scenarii apocaliptice…nu se putea să lase pistolul așa, în stare de funcționare acolo…dar ce să facă? Tocmai l-a și umplut peste tot cu amprentele lui…Primul impuls a fost să-l ia de acolo… dar dacă-l prinde cineva cu el asupra lui? Mai ales ca el n-are permis de port armă… Apoi găsi soluția salvatoare: să-l năclăiască cu super glue… așa ca sperind ca nu se va întâmpla nimic pana revine, îl sterse preventiv cu un prosop, apoi fugi înapoi în restaurant. Acolo, Căldurilă vazandu-l ca-si ia haina pe el îl întreba „Unde vrei sa pleci? Nici n-a început bine cheful…” la care Sandu i-a explicat ca doar are de luat ceva de la farmacie…si ca vrea să-și cheme un taxi și vine repede înapoi… Aflând ca mașina lui de epocă nu e în stare de funcționare, Caldurila generos îi intinde cheile de la mașina lui. Sandu ar fi vrut sa refuze, dar o fata de alături ii spune imediat: „daca a zis sa iei mașina lui ar fi bine sa te conformezi!” Sandu fără să mai stea pe gânduri inhata cheile și zicand ca vine repede înapoi pleca alergand afara din restaurant.

Ajuns afara identifica fără probleme lunga și neagră și lucioasa mașina a magnatului agentilor de termoficare poreclit „Caldurilă”. Cu o apasare pe micul buton cromat de pe cheie auzi sunetul deblocarii usilor. Se instala la volan…aluneca confortabil în scaunul din piele…rasuci cheia, motorul porni cu un sunet bass infundat, bordul era luminat cu mult roșu intens și albastru deschis… Dar în mod neasteptat fu cuprins de groază: Dacă va lovi mașina? Mașina asta costa cât cinci case! Opri mașina și o zbughi spre standul de taxiuri. În cam douazeci de minute Sandu se întoarce la chef , în haina avea o punga de cipsuri, biscuiți, un carton de tuburi de hiperglue și țigări. Cheful revenise intre timp la „normal”, muzica house se auzea tare acum de pe un laptop legat la o stație de amplificare. Toți se miscau haotic pe lumini de stroboscop, pe masa zaceau mucuri de țigări, pahare, resturi de mâncare, telefoane. Prima grija a lui Sandu: Pistolul. Urca imediat pe scările cu mocheta visinie și ajuns în baie lua pistolul cu mana stânga învelită într-o punga și scoase incarcatorul în care goli câteva tuburi de lipici, apoi monta incarcatorul la loc, asigura arma , evident tot folosind hiperglue, iar restul de tuburi le goli pe țeava pistolului. În doar câteva minute, în care deja sandu era jos în sala, arma devenise doar un bloc metalic inutilizabil. Intre timp observa cu atenție în ce stil dansa fiecare (unul mai caraghios ca altul) și-si aminti ca a venit sa încheie contracte de asigurare. Tot atunci și-a amintit ca nu mai găsea cheile mașinii lui Căldurilă…dar n-apuca sa termine ce avea de gândit ca aparu o fata lângă el și-l intrebă: „tu de ce nu dansej ?” Chiar așa…hai sa „dansej”!!! mno… fără alte discuții fata-l inhata și-l târâ pe ringul de dans.

Parea ingaduitoare Lumea cu el acum… Tigărel dansa cu gesturi scurte, stătea drept, facea miscari scurte și-si legana capul scurt la stânga și la dreapta. Căldurilă, cu burta scoasă în fața și camasa în dezordine se mișca improscandu-i pe toți cu propria transpiratie. Mână-Roșie se balansa de pe un picior pe altul și fixa un punct imaginar undeva departe. Sandu observă ca fata știa bine sa danseze dar nu și sa vorbească. În tim pul dansului fata-l întreba pe Sandu: Tu ce mașina bengoasă ai? La care Sandu replica scurt și cu emfaza: „ehee…am un old timer!” la care fata raspunse prompt: „Yooooyyy ce tareee!!!”

La geam se putea vedea la un moment dat un individ care parca voia ceva…sau cerea ceva…la un moment dat Prostov intervine: Hai, mai lăsați-l mai sa danseze! Hai mai ca iese șău! Apoi se adresa acelui individ: hai mai aci, ia ceva de mâncare…na, așa…poftim o bere…..mno, dă-i și dansează! Omul, un ins cu cretinism mongoloid și cu ochii mai departati decât normal, de buna credința incepu sa danseze grotesc, ca și cum ar marsalui, cu mâinile paralele leganate stânga-dreapta și cu genunchii ridicați sus. Când piesa disco din anii optzeci ajungea la momentele care-i generau entuziasm maxim omul își amplifica mișcările și striga: stângu’!!! stângu’!!! stâng-drept stângu’!!! De undeva se putu auzi o voce feminină revoltata: Haaai măăăăi!!! care l-ați băgat aici?

Brusc însă fu întrerupt brutal de lumina aprinsă și de faptul ca muzica s-a oprit brusc. Își facu aparitia o femeie cu parul vâlvoi, care striga către Prostov în gura mare: Ahaaaa! Aici erai ? Lepra naibii! Măi cacatule, nu te gândești decât la tine, la curvele tale de doi bani și pe restul îi calci în picioare! Așa deci??? Femeia nu prea avea chef de gluma și flutura în mana un pistol. Incordare maximă. Prostov își vedea deja filmul vieții. Femeia incorda mâinile sa tragă. Se putu observa cum mâinile se indreptara din coate, degetul apasa puternic tragaciul și…nimic. Era pistolul din baie , naclait cu hiperglue. În momentul de zapaceala absolută, profitand de confuzie doi badigarzi inhata femeia și o fac dispărută nu se știe unde. Se aud voci de peste tot și remarci de genul „cine ma-sa i-a dat pistol la nebuna asta???”

Între timp Sandu pune la punct un plan…cum să-i dea înapoi lui Căldurilă cheile pierdute…si ca de obicei, ingenios îi vine o idee…intre pachete de țigări și pahare ocheste pe masa cheile limuzinei lu’ Mână Roșie. Asemănătoare pâna la identificare. După ce s-a asigurat ca nu-l vede nimeni palmă cheile și apoi le dete lui Caldurilă cu o reverență și cu un zâmbet de recunoștință. Căldurilă fără să se uite mult la ele le strecură în buzunar și-l întreba dacă i-a plăcut cum merge mașina și incepu s-o laude.

Intre timp se trezi apucat de antebrat și unul din chelner îi picură discret în ureche: „Sa mergeți la masă la Prostov…va așteaptă…”

Orele treceau. Alcoolul scump se scurgea din sticle în pahare, din pahare în sânge, din sânge în cap, ochi, picioare. Malacul cu tatuaje pe brațe încerca s-o convingă pe Lili sa nu se desparta de el. Făcut pulbere de atâta alcool, cu ochii și buzele umede și cu o expresie nefireasca cu camasa albă scoasa din pantaloni și cu o mâneca rupta se tranti în genunchi în mijlocul ringului de dans.

Prostov se adresă lui Sandu: Mi-ai salvat viața omule! Unde lucrezi? Asigurari? Mda…uite, hai mâine la mine la birou…te aștept cu micul dejun…Apoi comanda un platou rece pentru Sandu și un vin scump de 2000 de euro, Prostov știind ce înseamnă sa ai la ora patru dimineața stomacul spălat de bere ieftină, doar de jos a pornit și el cândva…

Cheful s-a terminat pe lumina zilei următoare…La Miezu’ 2 în parcare erau 2 mașini în cele doua extremitati ale parcarii: mașina lui Mână Roșie și mașina lui Caldurila. Fiecare avea câte-un șofer angajat. Șoferul lui Căldurila stătea la volan și nu intelegea de ce cheile nu se potrivesc. Dacă ar fi întins mana sub scaun ar fi găsit cheile mașinii, care Sandu de emoție și graba le-a pierdut acolo. Șoferul lui Mână Roșie stătea răbdător la bord așteptând ca patronul lui sa găsească unde naiba a pus cheile…

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: