Ai grijǎ

Dimineaţa când te scoli din pat, primul gând: “Ai grijǎ…”.

Ai grijǎ când bagi piciorul stâng în papuc, apoi ai grijǎ când îl bagi pe-al doilea. Ai grijǎ când te ridici, stai cât-de-cât drept, te târǎşti spre baie… aici, ai grijǎ la perete. Te sprijini de tocul uşii, te întinzi sǎ iei prosopul de pe calorifer. Ai grijǎ sǎ nu aluneci, dai drumul la apǎ la chiuvetǎ. Te uiţi în oglindǎ, nu recunoşti figura. Ai grijǎ, hm… poate nu eşti chiar tu. Îţi uzi mâinile, renunţi sǎ îţi dai cu apǎ pe faţǎ. Îţi dai papucii jos din picioare, te aşezi pe WC-eu, stai degeaba câteva minute, coatele ţi-au lǎsat douǎ pete roşii pe genunchi. Ai grijǎ când te ridici, un papuc e departe, îl pescuieşti secunde bune cu vârful piciorului pe gresia din baie. Mai arunci o privire în oglindǎ, un necunoscut bolnǎvicios te priveşte cenuşiu,… sigur nu eşti tu.

Îţi tragi pantalonii pe tine, ai grijǎ sǎ îţi sugi burta bine când îţi strângi cureaua. Tricoul este vechi, decolorat, îţi face o buclǎ în spate la gât, de la cuierul unde a stat peste noapte. Ai grijǎ sǎ nu aluneci pe parchet, faci paşi mici spre bucǎtǎrie, acolo… nimic nu te aşteaptǎ. Farfuria de ieri stǎ peste cea de alaltǎieri, furculiţele stau adunate şi uscate în ceaşca de cafea de sǎptǎmâna trecutǎ.

Prin geam vezi un porumbel care stǎ şi aşteaptǎ sǎ-i dai ceva de mâncare. N-ai nimic, stai şi te uiţi la el, el se uitǎ neutru la tine. Ai grijǎ sǎ tragi scaunul sub tine, te aşezi greu, te sprijini de chiuvetǎ.

Te gândeşti cǎ poate azi e mai bine.

Mai stai un pic, te uiţi la calendarul de pe perete, parcǎ e ceva sǎrbǎtoare, n-are importanţǎ. Te uiţi iar la farfuriile goale, apoi pe aragaz unde tigaia de sǎptǎmâna trecutǎ stǎ nemişcatǎ cu nişte grǎsime mucegǎitǎ şi niste pete negre de la omleta de un ou de luna trecutǎ.

Iei telefonul, ai nişte mesaje-ameninţǎri cǎ eşti în urmǎ cu facturile,… nici un apel nepreluat. Te uiţi, 14% bateria, renunţi sǎ-l pui la încǎrcat, oricum nu aştepţi nici un telefon. Te duci în camerǎ, jaluzelele distorsioneazǎ la maxim lumina de afarǎ. Mijeşti ochii, ai grijǎ sǎ nu luceascǎ prea tare razele de soare, te uiţi spre perete. Nişte urme vechi de ţânţari şi pǎianjeni striviţi cu ani în urmǎ, îţi aduc aminte de vremuri mai bune. Vezi pe jos, în colţ, un creion vechi chinezesc cu gumǎ, te apleci greu şi-l bagi în buzunar.

Ieşi din casǎ, ai grijǎ sǎ nu uiţi sǎ încui uşa, apoi sǎ îţi pui cheile în buzunarul din spate de la pantaloni. Cu degetele recunoşti gaura din buzunar, muţi cheile în partea cealaltǎ. Ai grijǎ când cobori scǎrile, durerea ta veche de genunchi te face sǎ te mişti încet, te mai uiţi la pereţi, apoi la uşile vecinilor.

Ajungi jos, te uiţi în poştǎ, Slavǎ Domnului, e goalǎ, te sprijini de perete, treci pe lângǎ Avizier. Acolo, în dreptul tǎu e un numǎr de trei cifre, îl ignori, dar ştii cǎ e acolo.

Uşa blocului e grea, te sprijini cu tot corpul sǎ o deschizi. Ai grijǎ sǎ nu te împiedici de ştergǎtorul de picioare fǎrǎ grilaj, faci câţiva paşi afarǎ. Un vecin grǎbit dǎ din cap spre tine…. ce bine cǎ nu-ţi cere bani… Ai grijǎ sǎ nu scapi din mânǎ creionul chinezesc cu gumǎ, pleci spre centru, afarǎ e bâzâialǎ de maşini şi oameni. Treci creionul peste un gard, sunǎ ca un clichet de semi-cursierǎ, ai grijǎ sǎ ocoleşti cutia postalǎ din poartǎ. Apoi un zid de casǎ, tragi creionul mai uşor pe tencuialǎ, sǎ nu faci dungǎ pe zid, treci mai departe,… în fundul strǎzii se vǎd semafoarele spre Garǎ.

Ai grijǎ sǎ nu mergi prea repede, durerea de genunchi de la coborâtul scǎrilor nu a trecut încǎ. Din faţǎ se apropie o femeie, te uiţi lateral, are sacoşele pline, e deşelatǎ şi parcǎ o cunoşti. Ai grijǎ sǎ întorci capul, nu vrei sǎ vezi pe nimeni acum.

Îţi aduci aminte cǎ vroiai sǎptǎmâna trecutǎ sǎ-l suni pe un fost amic sǎ-l întrebi dacǎ are o vreo ţeavǎ veche pentru un mâner de mǎturǎ. Te gândeşti dacǎ mai are rost, poate îţi cere bani, renunţi şi te gândeşti cǎ poate gǎseşti ceva ţeavǎ pe lângǎ garduri, în spatele blocului.

Îţi aduci iar aminte de chestia aia. Trebuie sǎ ai grijǎ, sǎ-ţi faci explicaţia în minte, sǎ o ai pregǎtitǎ dacǎ te cautǎ şi te întreabǎ. Ai un algoritm întreg cu povestea şi cu toate ramificaţiile. Trebuie sǎ ai grijǎ sǎ fie în regulǎ. Revezi în gând toate detaliile, e tare încurcatǎ şi dificilǎ chestia. Trebuie sǎ ai mare grijǎ.

Creionul chinezesc cu gumǎ s-a tocit de la atâţia metri de tencuialǎ. Cu grijǎ, îl roteşti în pumn ca sǎ fie ascuţit şi conic.

Da, aveai nişte proiecte. Erau proiectele tale. Şi erau şi niste oameni,… ai tǎi. Te mai gândeşti la ei,… la ele,… da,… erau nişte lucruri.

Uite şi azi, a trecut deja vara, e frig, trece şi toamna. Te uiţi la copaci, sunt la fel, te uiţi la case, sunt la fel.

Un câine te vede, se apropie, te opreşti şi te lipeşti de gard. Câinele se opreşte, te miroase, tu te faci cǎ nu-l vezi şi te uiţi în zare. Câinele pleacǎ, între bocancii tǎi e o patǎ umedǎ, câinele s-a uşurat între picioarele tale. E cam neplǎcut, hm… va trebui sǎ ai grijǎ altǎ datǎ.

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: