Restaurant

Restaurant. Veselie, seruvism, stelanţǎ. Rafinaţii clienţi stau aproape tolǎniţi pe fotoliile semi-aurite, în faţa meselor acoperite de ruginoase feţe de masǎ. Chelnerii, ca de obicei, nuceţi, rufoşi, mandeal-livrabili. Patronul, domnul Cireadǎ, este un bǎtrân afrodisiac, din generaţia anilor 30-40, uşor adus de spate dar de o prestanţǎ nǎucitoare. Lumea îl adorǎ şi este în stare sǎ îi aducǎ mulţumiri la orice orǎ din zi şi din noapte. Este înconjurat încontinuu de salutǎri mieroase şi exclamaţii mieunǎtoare: “Aha… Mulţumiri Domnule Mesieur Cireadǎ…. Mii de mulţumiri!!!….”. Angajaţii sunt mândrii cǎ au şansa sǎ performeze în aşa cadru absolut legal. Toţi se viseazǎ cu câte un mic restaurant, un pic mai filo-asur şi mǎcar pe jumǎtate atât de xantos.

Restaurantul nostru este întredeschis între douǎ strǎzi şi douǎ ore. Adicǎ are intrare şi din faţǎ şi din spate. Iar programul este începând de la ora 17:00 azi pânǎ la ora 17:00 mâine şi tot aşa. Atmosfera este deosebit de încântǎtoare. Mai ales când revin nunţile anuale, cu tot alaiul lor. Atunci restaurantul devine de-a dreptul accentuabil pe latura de bunǎ dispoziţie, veselie lungǎ şi, bineînţeles, seruvism.

Cel mai nou meniu prevede şi anumite lucruri. Sunt caligrafiate frumos, evident accentuat şi aproape manevrabil. La partea cea mai interesantǎ, cea cu gusturi fine, existǎ prevǎzutǎ şi scrierea foneticǎ, mai ales cǎ patronul este un fonetician desǎvârşit. Şi, evident, cine şi-ar dori sǎ primeascǎ o cinǎ non-foneticǎ? Când ajunge lângǎ masǎ, chelnerul îşi deschide nasturii de la vestǎ, apoi îşi bombeazǎ pieptul şi începe sǎ şuiere fonetic, ca la carte, preparatele desfǎşurate apoi abil în faţa clientului.

Probleme existǎ şi aici. Şi anume concurenţa. Da, este adevarat, aproape de necrezut. Invidia, juxtapunerea şi siţaverina i-au orbit pe vecinii patronului. Fiecare şi-a deschis, unul în stânga şi celǎlalt în dreapta câte un restaurant. Şi culmea tupeului, amândoi au reuşit sǎ le dea un aer filo-asur şi un aspect zazarist. Şi aspectul zazarist ştie toatǎ lumea cǎ îl urmeazǎ îndeaproape pe cel xantos.

Dar oferta cea mai nouǎ a Maestrului Mesieur Cireadǎ se pare cǎ va rezolva problema. Un chelner mai vânjos, al cǎrui frate este zugrav, a vopsit oferta pe asfaltul din faţa Restaurantului. Cu nişte litere lungi şi uşor frezate, pe asfalt se poate citi urmǎtorul mesaj: “La noi… dacǎ mǎnânci… NU plǎteşti nimic!”.

De astǎzi, mesele sunt înconjurate de clienţi rafinaţi, veniţi cu toţii la oferta cea deosebitǎ. Chelnerii, înşiraţi ca niste aprozi de şedinţǎ la terminarea programului, aduc pe umeri platourile cu rafinamenturi. Mirosurile invadeazǎ restaurantul. Clienţii saliveazǎ de poftǎ, fiecare în farfuria lui. Exact în acest moment, în difuzoarele restaurantului se aude vocea patronului Mesieur Cireadǎ care spune: “Bine aţi venit… Aşezaţi-vǎ şi mâncaţi…. Gratis…. Dar sǎ ne înţelegem….. Mâncaţi absolut tot ce este pe platouri…. Dacǎ nu…. Aici intervine partea falimentarǎ a ofertei noastre: veţi plǎti la scor tot ce s-a pus de mâncare pe masǎ…. Iar dacǎ n-aveţi bani…. Bǎieţii noştri vǎ vor bate cu polonicele peste muşchii flexori…. Asta pânǎ când aduceţi banii… evident…. Şi acum, din nou,… Poftǎ bunǎ!”.

Clienţii, dupǎ o ezitare de o secundǎ, se aruncǎ asupra platourilor cu mâncare. În toata sala se aud numai muşcǎturi, molfǎieli şi icnete de plǎcere. Dupǎ un timp, ritmul rozǎtoarelor de la mese se încetineşte. Maţele sunt umflate, apar primele râgâituri de plǎcere, platourile sunt aproape goale. În acest moment, vocea din difuzor precizeazǎ: “Bine… mǎ bucur cǎ sunteţi pe calea cea bunǎ…. Acesta a fost aperitivul… Urmeazǎ felurile grele de mâncare!!!”. Chelnerii apar în şir indian, toţi cǎrând, doi câte doi, tǎrgi pline cu mormane diforme de mâncare. În spate, chelnerii mai mici de staturǎ, duc fiecare câte un lighean cu ciorbǎ. Aburii care se ridicǎ, aratǎ cǎ este ciorbǎ de burtǎ amestecatǎ cu ciorbǎ ţǎrǎneascǎ de porc. Oricum nu mai conteazǎ cǎ e amestecatǎ, clienţii evident nu mai sesizeazǎ diferenţele de gust. Şi sunt vreo douǎzeci de ligheane cu ciorbǎ, toate pline ochi.

Clienţii se uitǎ vexaţi la ce li se pregǎteşte. Câţiva devin palizi, tǎcerea se aşterne lugubrǎ, apar de ici de colo proteste firave. Pe fiecare masǎ se trânteşte câte o targǎ cu mâncare, chelnerii se uitǎ cu zâmbete rǎutǎcioase la clienţii disperaţi. Aceştia încep sǎ scotoceascǎ stingher cu furculiţele prin grǎmezile de fripturi, sarmale, varzǎ cǎlitǎ şi iahnie de fasole. Cu eforturi supra-omeneşti, câtiva încep sǎ-şi îndese în gurǎ, la întâmplare, tot ce se gǎseşte în faţa lor. Se aud plânsete de disperare, câţiva vor sǎ fugǎ de la masǎ dar sunt întorşi pe scaune de chelnerii-gardieni care stau în spatele lor. Unii din clienţi stau cu capetele prǎbuşite pe-o parte în ligheanele cu ciorbǎ şi bolborosesc câte-n lunǎ şi-n stele.

Pe mesele din lateral, troneazǎ vreo 200 de sticle de bere de 2 litri. Pe fiecare masǎ sunt opt halbe, douǎ de fiecare client, iar chelnerii-de-vin umplu continuu cu bere halbele golite de clienţi. Chelnerii-de-bere sunt angrenaţi în servirea ligheanelor de ciorbǎ şi nu pot lipsi de acolo. Câte un client se ridicǎ greu de la masǎ şi merge la toaletǎ. Rapid, toaleta se blocheazǎ de atâta lichid urinat, clienţii se freacǎ de perete şi nu stiu ce sǎ mai facǎ. Unul din ei pune ligheanul de ciorbǎ pe jos şi îşi dǎ drumul în el, cu ochii înceţoşaţi de atâta mâncare şi bǎuturǎ. Altul împleticit se prǎbuşeşte pe burtǎ şi vomitǎ în evantai aproape toatǎ mâncarea savuratǎ pânǎ atunci. Chelnerii-gardian îl ridicǎ, îl pun la loc pe scaun, cuminte, şi îl invitǎ sǎ o ia de la capǎt.

La o privire-roatǎ prin salǎ, toţi clienţii au hainele descheiate, curelele desfǎcute, sunt buhǎiţi şi nu ştiu ce-i cu ei acolo. La o masǎ unul încearcǎ sǎ ajungǎ la halbǎ, nu poate şi-l roagǎ pe vecin sǎ-l ajute: “No…. dǎǎǎ….mie…. no…. dǎ… beee…heee…. “ şi apoi tace posac, cu ochii închişi. Vecinul îl ignorǎ cufundat cu urechea în ligheanul cu ciorbǎ.

Vocea din difuzor continuǎ: “Cei care se decid cǎ nu mai pot, sunt invitaţi în partea dreaptǎ a restaurantului unde casieriţa noastrǎ simpaticǎ aşteaptǎ sǎ încaseze de la fiecare câte 1000 de Euro. Cei care nu au bani, vor primi primul rând de ciomege pe spate şi bǎtaia standard de polonice peste muşchii flexori… Sunteţi invitaţii nostri!”.

Dupǎ douǎ ore, toţi clienţii reuşesc sǎ plǎteascǎ câte 1000 de Euro, cea mai mare parte încasând şi o bǎtaie suplimentarǎ cu ciomege şi polonice. Aceştia din urmǎ, foarte ciudat, dupǎ primele lovituri de polonic, îşi aduc subit aminte de unde sǎ ia bani sǎ plǎteascǎ consumaţia.

Un singur client, pe nume Vartolomeu Varzǎ, mai firav de felul lui, cu ochii mari, încǎ îşi îndeasǎ între fǎlci copane de pui şi şniţele vieneze de porc. În gândul lui îşi face cruce, ştiind cǎ ultima mie de Euro o vǎzuse doar la televizor, ştie cǎ nu are de unde sǎ facǎ rost de bani şi amânǎ cât mai mult momentul bǎtǎii cu ciomege şi polonice. Dar, surprizǎ… patronul socotind cǎ ziua a fost un real succes la încasǎri, le face semn chelnerilor cǎ ultimul client este scutit de plata banilor şi, scârbit de privirea miloagǎ a acestuia, îl lasǎ sǎ plece în durerea lui. Chelnerii îl iau de subsuori, îl târǎsc pânǎ în uşa restaurantului, îi ard câteva şuturi sǎnǎtoase în fund şi îl aruncǎ în stradǎ. Dupǎ câteva minute de zǎcut în stradǎ, Vartolomeu Varzǎ îşi trage sufletul, înalţǎ mulţumiri cǎtre Sfânta Cruce cǎ a scǎpat teafǎr şi încercǎ sǎ se adune sǎ plece spre casǎ. Pe drum, în gândul lui îşi spune: “Da… Teribilǎ chestia asta…. Dar am scǎpat… Ce bine!!!…  Şi dacǎ te gândesti un pic nici nu a fost chiar aşa de rǎu…. Trebuie sǎ vǎd când mai au aştia oferta asta, cǎ parcǎ aş mai veni o datǎ aici….”

Reclame

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: