Gheronzie

E noapte. Stai în pat, gândurile îţi fug prin cap, îţi mişti încet privirea din colţul drept în cel stâng al tavanului. Mai închizi ochii, încerci sǎ adormi, eşti obosit, somnul nu vine. Îţi tragi mai sus piciorul drept, tot mâna dreaptǎ o pui sprijin sub cap. Prin geam zǎreşti câteva fire de luminǎ dar în camerǎ este întuneric bine, abia poţi distinge ceva în jur. Închizi iar ochii, îţi aminteşti cum dimineaţa era frig şi ploaia te-a udat când intrai la magazin. Deschizi ochii, mâna ţi-a amorţit, mişti un pic genunchiul,… în dreapta sus, conturul negru al dulapului deseneazǎ colţul tavanului. Ce bine!!! Tocmai ai luat un zece la şcoalǎ. Satisfacţia te umple de bine, strângi din pleoape, repeţi în gând cǎ ai luat zece… de douǎ ori, de trei ori…. încǎ o datǎ…

Brusc tresari. Erai gata s-adormi. Fir-ar sǎ fie… întredeschizi ochii,… colţul drept al tavanului… te uiţi spre geam, câteva fire de luminǎ. Te întorci greu pe partea stângǎ, cu braţul îndoit sub cap. Închizi un ochi, când celǎlalt, compari dacǎ vezi cu unul mai bine decât cu celǎlalt. Te uiţi de-a lungul peretelui, scaunul cu haine este acolo. Ce bine cǎ ai luat zece la şcoalǎ!… Brusc vezi cǎ ceva negru se mişcǎ lângǎ perete. Devi atent, te uiţi în întuneric, nu se vede nimic. Te mai uiţi o datǎ,… nimic. Închizi ochii, ploaia de azi dimineaţǎ era rece, tricoul îţi era deja ud pe spate. Ce bine cǎ ai luat zece la şcoalǎ!… Deschizi iar ochii,… întuneric,… scaunul cu haine e la locul lui…Tresari… iar vezi o umbrǎ neagrǎ cǎ se mişcǎ la perete. Te ridici în cot, scrutezi în întuneric,.. e linişte…. nimic. Te laşi pe pernǎ, cu ochii de-a lungul peretelui. Nu e nimic… te întorci pe spate, tavanul stǎ deasupra,… colţul drept, apoi cel stâng. Stai,… cu gândurile adunate,… clipeşti rar, greu…nimic. Simţi cǎ e ceva acolo. Te uiţi mai jos, spre picioare, se întrezǎreşte marginea patului, cearşaful îţi acoperǎ picioarele. Le mişti, cearşaful se mişcǎ şi el,… e întuneric. Senzaţia cǎ e ceva acolo ramâne prezentǎ. Nimic. Închizi ochii,… ai luat un zece la şcoalǎ… ce ploaie rece a fost azi-dimineaţǎ… Un zgomot, deschizi ochii,… nimic… apoi un fâşâit… e ceva acolo. Îţi concentrezi privirea în întuneric. Mişti picioarele, cearşaful se mişcǎ. Te uiţi în stânga, peretele negru,… scaunul cu haine.

Deodatǎ ceva negru se ridicǎ de dupǎ pat. Inima îţi bate tare, frica te strânge de gât. Te uiţi acolo, movila neagrǎ creşte,… groaza te paralizeazǎ. Doi ochi roşii, aruncǎ scântei în întuneric. O blanǎ de întuneric, ţepi negri, capul acela mare şi fioros, eşti complet blocat. Simţi cum un miros de leprǎ te inundǎ. E un coşmar… strângi din ochi, strângi din maxilare, îţi muşti buza… e un coşmar, trebuie sǎ te trezeşti. Deodatǎ, douǎ gheare diforme, te prind de picioare. E un coşmar… tragi aer în piept, şuieri de fricǎ, vrei sǎ îţi tragi picioarele, nu poţi sǎ faci nici o mişcare. Ochii roşii aruncǎ flǎcǎri de urǎ şi groazǎ. Ghearele îţi strivesc picioarele, te cutremuri de fricǎ şi vrei disperat sǎ scapi de acolo. Nu poţi. Deodatǎ, se deschide un bot sinistru cu nişte colţi înfiorǎtori. Se aruncǎ spre tine, colţii se înfig în piciorul tǎu drept, simţi cum nişte pumnale te taie pânǎ la os. Vrei sǎ urli, nimic nu-ţi iese din gât. Colţii sfǎrâmǎ carnea şi oasele, durerea te copleşeşte. Aproape cǎ îţi pierzi cunoştinţa. Poţi doar sǎ îţi întorci capul spre perete. Închizi ochii, poate totul va dispǎrea. Te uiţi iar spre picioare. Capul negru, diform, e tot acolo. Ochii roşii te privesc mârâitori, cu o poftǎ triumfǎtoare. Botul îţi molfǎie piciorul drept, ghearele te ţintuiesc, nu poţi face nimic. Durerea te sfâşie, eşti pierdut. Întorci pentru ultima oarǎ capul într-o parte. Prin geam, nişte fire de luminǎ,… simţi cum namila se ridicǎ deasupra ta, ghearele se mişcǎ în sus, bestia e gata sǎ se trânteascǎ pe tine….

Brusc gâtul ţi se descǎtuşeazǎ. Un urlet sinistru îţi iese afarǎ, te zbaţi, te întorci, te strângi ghem, dai din picioare. Cazi din pat, loveşti scaunul cu haine, te bucuri cǎ simţi durerea. Eşti ud de transpiraţie, groaza te inundǎ din toate pǎrţile. Tragi cearşaful, strângi perna în braţe, te încordezi din toate fibrele tale. Clipeşti des, te dor ochii, gura ţi-e încleştatǎ, din piept îţi ies gemete de durere şi fricǎ. Stai aşa, numǎrând secundele cum trec. Eşti strâns-covrig la podea, fixezi peretele, maxilarele îţi tremurǎ necontrolat.

Nu trebuia sǎ mǎnânci aşa de târziu sarmalele acelea asearǎ.

Anunțuri

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: