Scaunul

Era cunoscut la marginea oraşului ca “ǎla nebunu’ ”, dar avea şi el un nume, Pelicǎ. De mic abia deschidea gura, nu vorbise niciodatǎ decât prost, rar, foarte concret, fǎrǎ sǎ ţinǎ minte mai nimic. Pelicǎ era deci uşor retardat. Dar în acelaşi timp era un retardat crud, nemilos şi fǎcea rǎul firesc, ca şi când s-ar fi şters la gurǎ dupǎ o prunǎ prea coaptǎ. Râdea edentat şi cǎuta aprobare în jur cu nemerniciile lui. Lumea îl înjura şi îl izgonea spre zonele de noroaie de la marginea oraşului. Nimeni nu-l suporta în preajmǎ. Fura de la copii şi bǎtrâni, fǎrǎ sa aleagǎ. Odatǎ i-a furat unui copil de 3 ani hainele de pe el şi l-a lǎsat urlând şi trântit la pǎmânt. Omora animale mici dupǎ ce le chinuia ore în şir, strivindu-le cu cǎrǎmida, şuierând diform printre buze: “Sǎ moarǎ!…Sǎ moarǎ!!!…”. De oamenii mari îi era fricǎ, dar chiar dacǎ îi ocolea, tot le arunca cuvinte scârboase şi grele, terminate cu formula lui: “Sǎ moarǎ!…Sǎ moarǎ!!!…”. Strângea lucruri de prin tomberoane şi le aduna lângǎ groapa de gunoi a oraşului. Avea pe el o salopetǎ veche de muncitor, indiferent cǎ era iarnǎ sau varǎ. Încontinuu duhnea de alcool ieftin şi mizerie. Ăsta era Pelicǎ.

 

Acolo unde îşi depozitase gunoaiele adunate, undeva lateral dupǎ un gard, Pelicǎ îşi fǎcea nevoile. De câteva luni Pelicǎ întârzia din ce în ce mai mult acolo, în spatele gardului. Apoi, probabil cǎ ceva se auzise printre cerşatorii locali, cǎ un zvon ciudat se rǎspândise în zonǎ. Cicǎ Pelicǎ avea un scaun şi îl ducea cu el oriunde mergea. Şi Pelicǎ îşi schimbase înfǎţişarea. În spate, parcǎ îi crescuse ceva bombat sau parcǎ avea ceva bǎgat în pantaloni. Şi el, mergea mai greu, şi se tot ferea de oameni.

 

Situaţia se schimba cu fiecare sǎptǎmânǎ ce trecea. Turul pantalonilor lui Pelicǎ era din ce în ce mai mare şi mai bolovǎnos. Pânǎ într-o zi când, alunecând într-o scarǎ de bloc, Pelicǎ cǎzu pe trepte, îşi rupse pantalonii în spate şi de acolo rǎsǎri un picior de scaun cu rotile. Erau acolo şi câţiva oameni care, oripilaţi de situaţie, amuţirǎ complet. Pelicǎ se târi într-o parte, la perete, şi începu sǎ mormǎie fǎrǎ sens în jur. În lateral, din dosul lui Pelicǎ ieşea un picior de scaun rigid, cu rotilele înţepenite, care era clar cǎ fǎcea parte din corpul lui Pelicǎ. De aproape se vedea cǎ scaunul este din os şi este acoperit cu piele maronie, murdarǎ de fecale şi praf. Unul din oamenii din jur, sunǎ la SMURD şi în zece minute un echipaj era deja lângǎ bloc. Dupǎ şocul avut, cu groaza întipǎritǎ pe feţe, echipajul SMURD îl bǎgǎ în ambulanţǎ şi apoi îl descǎrcǎ la Urgenţǎ. Pelicǎ intrǎ pe picioarele lui în cabinetul medicului de gardǎ. Dupǎ douǎ minute, medicul veni şi întrebǎ scurt: “Care e situaţia?”. Pelicǎ bolborosi: “Am un scaun…”. Medicul tǎcu, se uitǎ la jegul de om din faţa lui şi spuse: “Toatǎ lumea are scaun…. Ce te doare?”. Atunci Pelicǎ se întoarse cu spatele şi medicul vǎzu în toatǎ splendoarea un scaun cu rotile care ieşea din corpul lui Pelicǎ. O orǎ întreagǎ îl examinǎ atent, se scǎrpinǎ în cap şi pe foaia de externare scrise mǎrunt: “Formaţiune osoasǎ crescutǎ din şira spinǎrii, sub formǎ de scaun senatorial cu rotile, model ergonomic de şedinţǎ”. La ieşirea din cabinetul medicului, acesta îl bǎtu pe umǎr pe Pelicǎ şi îi spuse: “Lasǎ, mǎcar ai unde sǎ stai sǎ te odihneşti… Nu e chiar rǎu… Poate ar trebui sǎ fi mândru de cât de special eşti!!”.

 

Din ziua aceea, Pelicǎ se schimbǎ radical. Umbla mândru prin oraş, cu scaunul la vedere scos în spate, dând alene din şale şi acolo unde era lume mai multǎ, se aşeza în mijloc, pe scaun, în exclamaţiile de uimire ale celor prezenţi. Începu sǎ caştige şi bani, toţi simtindu-se obligaţi sǎ-i dea ceva mǎrunţiş pentru spectacolul oferit.

 

Într-o zi, un lider politic local, cǎ sǎ-şi batǎ joc de opoziţia care fǎcea scandal în Consiliul Local, îl aduse pe Pelicǎ la şedinţǎ la Primǎrie, îl aşezǎ chiar lângǎ el şi strigǎ spre ceilalţi: “Uite!… Omul ǎsta meritǎ mai mult decât aveţi voi!… Are scaunul la el iar voi alergaţi fiecare dupǎ scaunele voastre!…”. Apoi întorcându-se spre Pelicǎ, îl îndemnǎ: “Hai, spune ceva despre ǎştia din Opoziţie!”. Pelicǎ se ridicǎ în picioare, cu scaunul arcuindu-se în spatele lui şi strigǎ doar formula pe care o ştia atât de bine: “Sǎ moarǎ!… Sǎ moarǎ!!!..”. Presa care asista la şedinţǎ, doar atât aştepta. Succesul fu imediat şi fulminant. Pelicǎ deveni erou peste noapte şi era considerat reprezentantul oamenilor simpli care nu mai suportǎ mizeriile politicianiste de zi cu zi.

 

Dupǎ nici o sǎptǎmânǎ, în Parlament, la prezidiu, Pelicǎ trona pe scaunul lui, presa îi urmǎrea fiecare mişcare, iar la invitaţia Preşedintelui Senatului de a lua cuvântul şi de a-şi exprima pǎrerea despre porcǎriile politicienilor, Pelicǎ se ridicǎ în picioare, scaunul îi ridica diform haina scumpǎ la spate, se aplecǎ spre microfon şi şuierǎ edentat: “Sǎ moarǎ!… Sǎ moarǎ!!!”. Brusc în salǎ izbucnirǎ aplauze, urale, strigǎte de aprobare şi urlete de satisfactie… Pelicǎ era eroul României.

 

Din acea zi, Pelicǎ a fǎcut parte din toate comisiile şi delegaţiile care ieşeau în lume sǎ reprezinte România. La Bruxelles, la Paris, la Londra, La Washington, peste tot. Şi succesul îl urmǎrea şi devenea tot mai mare. Deja era reprezentantul extraordinar al Uniunii Europene.

 

Peste tot, în Grupul Bilderberg, la Comisia Trilateralǎ, în Clubul de la Roma, la reuniunile secrete ale Masoneriei, la Vatican, la Banca Mondialǎ, la FMI, la toate reuniunile politico-financiare mondiale, la întâlnirile mai-marilor Planetei, când se dezbǎteau subiecte grele: sǎrǎcia, inechitǎţile sociale, oamenii simpli în conflictul major dintre producţia socialǎ şi marea proprietate privatǎ, supra-popularea, omul asediat de Religie, rǎzboaiele, încǎlzirea mondialǎ, mediul, armele nucleare, emigranţii, populaţiile din ţǎrile emergente, sǎnǎtatea şi educaţia în ţǎrile din lumea a treia, Pelicǎ se ridica în picioare cu scaunul monstruos în spatele lui şi striga edentat: “Sǎ moarǎ!…Sǎ moarǎ!!!”, iar succesul era garantat.

 

Pelicǎ este evident Omul providenţial, cel care va salva Planeta. Asta e sigur.

Anunțuri

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: