Certificat de om

În satul Lǎbǎşani tocmai a murit cineva. Nimeni nu ştie exact, dar s-au strâns toţi la durerea de grup şi la cazanul de ţuicǎ. Ca de obicei se formeazǎ cortegiul mortuar, porneşte zdruncinat pe uliţǎ, oamenii merg coadǎ dupǎ el şi vorbesc despre de-ale lor. La un hop mortul cade din maşina mortuarǎ şi rǎmâne pe carosabil. Oamenii, cuminţi şi prinşi de discuţiile lor, îl ocolesc ca pe un obstacol şi continuǎ sǎ se ţinǎ de maşina mortuarǎ.

Dupǎ vreo jumǎtate de orǎ apare tractoristul Sfeclea Tunsu, pilit mangǎ de la cârciumǎ şi îl calcǎ cu tractorul. Coboarǎ, vede cǎ nu e nimeni în jur şi îl aruncǎ în lacul de lângǎ drum.

Acolo îl descoperǎ braconierii, care pescuiau cu dinamita. Crezând cǎ ei l-au ucis, îl duc tocmai pe fâşie, la graniţǎ. Îl vǎd grǎnicerii, se sperie, trag întâi un foc în el, apoi focul de avertisment. “Mǎi,… ǎsta nu-i moş Nicovalǎ pantofaru’?… Uite cǎ s-a îmbǎtat ca porcu’… hai sǎ-l ducem la Cluj la spital!”. Îl bagǎ în portbagajul şefului, lângǎ un covor fǎcut sul şi un teanc de Abecedare şi a doua zi ajunge pe masa de operaţie la Chirurgie Postoperatorie în Cluj.

Dupǎ o operaţie grea, medicii ies triumfǎtori şi declarǎ cǎ operaţia a fost o reuşitǎ deplinǎ, acum totul ţine doar de organismul pacientului. Îl acoperǎ cu un cearşaf ud, sǎ nu sufere de cǎldurǎ şi îl expediazǎ cu taxiul spre autogarǎ, sǎ ajungǎ în satul lui, Lǎbǎşani, cu autobuzul de ora 14. Taximetristul primeşte un telefon de acasǎ cǎ l-a inundat vecinul de sus, îl lasǎ pe Nicovalǎ în faţǎ la Primǎrie la Taxe şi Impozite, sprijinit de perete. Acolo, acesta primeşte o amendǎ usturǎtoare pentru impertinenţǎ cǎ nu bagǎ în seamǎ autoritǎţile.

Cu amenda împǎturitǎ în buzunarul de la pantaloni, este luat de gunoieri care tocmai treceau pe acolo sǎ-şi încaseze taxa de protecţie de la lume. Coincidenţǎ, aceştia îl lasǎ la Autogarǎ, dupǎ ce l-au dezbrǎcat, i-au lipit cu scotch amenda pe piept şi l-au infǎşurat, decent, cu o pungǎ de nylon în jurul curului.

Ajuns în Lǎbǎşani, moştenitorii rǎmân perplex, tocmai îşi impǎrţeau averea lui Nicovalǎ. Unul zice: “Hai sǎ continuǎm, nu conteazǎ cine e ǎsta….”, altul: “Poate nici nu e om…”, atunci sar toţi: “Sigur nu e om!!!… Are certificat de om viu?”. Se apucǎ moştenitorii sǎ telefoneze la bisericǎ şi la Primǎrie sǎ vadǎ dacǎ Nicovalǎ are certificat de om. Autoritǎţile dau din umeri şi zic cǎ doar la Cluj se dǎ certificat de om. Dupǎ ce se zbat în meniuri stufoase de aşteptare pe telefonul mobil, aflǎ cǎ certificatul de om se dǎ doar la Grǎdina Zoologicǎ, şi în ultimii ani s-au tot închis grǎdinile zoologice cǎ nu mai au cui sǎ dea certificat de om, pe motiv cǎ oamenii nu se mai pot deosebi clar de nevertebrate. Iar Primǎria nu dǎ certificat de om, cǎ oricum bagǎ impozite la toatǎ lumea şi, umblǎ vorba prin oraş, cǎ Primǎria a bǎgat la impozite şi o ferigǎ care a crescut lângǎ zidul din faţǎ, pe strada Moţilor.

Dupǎ douǎ zile de incertitudine, Nicovalǎ se scoalǎ şi se pune în faţa geamului de unde se vede tractorul lui Sfeclea Tunsu. Acolo îl gǎsesc moştenitorii şi se îngrozesc. Nicovalǎ îi linişteşte: “Mǎ… n-am nimic…. doar sufǎr de onanie difuzǎ localizatǎ general,… aşa când vǎd pe fereastrǎ tractorul…. şi încep apoi sǎ am aspect de mortǎciune…. dar îmi revin pânǎ la urmǎ…. Daţi şi voi ceva de bǎut?”

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: