La servici

Şeful intrǎ apǎsat în birou: “Da???!!!…. Aşa ai considerat?…. O sǎ… vǎd io…. Las’ c-o sǎ vǎd!!!… Mǎ auzi?????…. Îţi promit c-o sǎ vǎd!!!!”. Şi furios, şeful iese trântind uşa. Selfione îngheaţǎ. Mintea îi este blocatǎ. Ce sǎ fie? Cu vârful pixului haşureazǎ nervos colţul registrului. Ce sǎ fie oare? A înnebunit şeful? Sǎ încerce sǎ vadǎ la Financiar. Ridicǎ receptorul, formeazǎ interior 2341 şi şopteste în receptor: “Selfione sunt… ştiţi ceva de şefu’?…”. Dupǎ o pauzǎ prea lungǎ, o voce urâtǎ îl ia tare: “… TU întrebi?… Chiar aşa rǎu am ajuns?… Sǎ mǎ iei TU pe mine la întrebǎri?….” şi vocea îi trânteşte telefonul în furcǎ. Selfione înţepeneşte cu receptorul la ureche. Frica începe sǎ-i tremure degetele şi frisoane de frig îi curg deja pe spate. Ce se întâmplase?

Selfione este cǎzut cu coatele în registru, ochii fixaţi în peretele din faţǎ şi broboane de sudoare îi curg din perciuni. Uşa de la coridor se crapǎ, un cap ciufulit intrǎ pe jumǎtate şi şopteşte amar: “Nu mai sunt prietenul tǎu…. Sǎ nu mǎ mai saluţi…. Cum ai putut face asta?….”. Uşa se deschide mai larg şi douǎ halate intrǎ în birou. Benone de la CTC-eu şi Viorica de la Cadre. Pe feţele lor se vede oroare şi scârbǎ. “Am vrut sǎ te mai vedem o datǎ… sǎ vedem CINE ne-a minţit în faţǎ atâţia ani… Deci TU ai fost…. Şi te-am crezut coleg şi prieten…”.

Din fereastra deschisǎ se aud strigǎte de jos. Selfione se apleacǎ lateral şi vede un grup de colegi de la secţia 4. Cum îl vǎd, aceştia încep sǎ huiduie şi sǎ fluiere. Lângǎ ei este şi Luigi, golanul impertinent şi guraliv al întreprinderii. Când li se încrucişeazǎ privirile, Luigi întoarce capul, se uitǎ lateral în jos, apoi dispare mut dupǎ colţ. Din grupul colegilor se aud înjurǎturi groase, mascǎri şi iar huiduieli. Selfione se trage în spate şi se ascunde mic, în scaunul lui de birou. Cu ochii închişi, Selfione stǎ complet turtit în scaun. Capul îi vâjâie şi o durere acutǎ de dinţi îl ia brusc. Trebuie sǎ scape cumva.

Telefonul sunǎ lung, Selfione ridicǎ mecanic receptorul, la celǎlalt capǎt: “Sǎ-ţi fie ruşine, mǎgarule!!!…. Impertinenţǎ!!!…Inumanule!!!…”. Selfione lasǎ receptorul în furcǎ, în secunda urmǎtoare acesta sunǎ iar. Selfione, fǎrǎ sǎ zicǎ nimic, duce receptorul la ureche: “Şarpe la sân am crescut!!!…. Mǎ!!!.. nu mai eşti copilu’ meu… şi pe taicǎ-tu, când o sǎ moarǎ sǎ ştii cǎ tu l-ai bǎgat în mormânt!!!….”. Selfione scapǎ receptorul din mânǎ.

Iese din birou şi se târǎşte spre WC-ul de la capǎtul coridorului. Când trece pe lângǎ centrala telefonicǎ, Maria centralista îi surprinde umbra. Din urmǎ, îi strigǎ subţire, ca o arsurǎ: “Ne-mer-ni-cu-le!!!…”.

La Tehnic, stau în uşǎ cei doi ingineri şi maistrul-şef. Toţi trei îl privesc ucigǎtor şi îi mormǎie gros, ritmic şi sincron: “MĂ!!!… GU-NOA-IE….!!!”

Când sǎ intre la WC, dǎ piept cu Poştǎşiţa şi femeia de la lift care tocmai urcǎ împreunǎ pe scǎri de la 1. Uimite, apoi îngrozite, acestea se lipesc de perete, închid ochii, întorc capul lateral, lipit de perete şi el, şi aşteaptǎ sǎ treacǎ grozǎvia. Adicǎ el, Selfione.

Baricadat in WC, lui Selfione i se perindǎ toata viaţa pe dinaintea ochilor.

Chiar aşa catastrofal greşise?

Da, catastrofal. O catastrofǎ imensǎ şi definitivǎ.

Oare nu mai existǎ scǎpare?… Gata?… Asta e tot?…

Nu, nimic nu mai este posibil. Totul s-a terminat.

 

Prǎbuşit pe ciment, cu obrazul nǎclǎit în mazgǎ groasǎ de noroi şi urinǎ, Selfione mai simte tremurat ultimul lui gând:

DAR CE A FOST DE FAPT ŞI…… DE CE?

 

 

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: