Coca vs. Pepsi

Maşina îmi atârna pe-o parte, suspendatǎ deasupra fosei septice. Era legatǎ cu nişte frânghii groase, ca nişte odgoane de ancorat vapoare la chei. Sus pe terasa blocului, vreo 10-12 vecini se strǎduiau sǎ nu scape din mâini capetele frânghiilor. Se tot îndemnau cu voci groase sǎ mai facǎ un pic de efort şi sǎ ţinǎ maşina aşa suspendatǎ.
Din maşinǎ se scurgea o pastǎ verzuie, urât mirositoare, mai mult ca sigur aceasta fiind elementul aproape fluid al fosei septice. Uşa şoferului se deschisese şi spânzura în balamale, mai-mai sǎ atingǎ zeama de pe fundul fosei.
Un grup de puradei sǎriserǎ deja pe maşinǎ, se cǎţǎrarǎ şi intrarǎ rapid în ea. Stǎteau agǎţati de scaune şi cǎutau ce se putea lua de acolo. Douǎ femei cu şolduri late şi fuste super-înflorate ţipau la ei, nefiind clar dacǎ îi îndemnau sǎ fie atenţi, sǎ-i certe sau sǎ-i încurajeze.
Eu cumpǎrasem nişte sticle de Pepsi Cola, le pusesem într-o plasǎ şi veneam liniştit spre casǎ. Pe drum desfǎcusem douǎ-trei sticle şi bǎusem vreo câteva guri, pânǎ când gustul din gurǎ îmi devenise oarecum impropriu. La intrarea din faţa blocului, evitasem în ultima secundǎ pisica scǎrii şi cǎzusem pe-o parte în fosa septicǎ a blocului. Maşina se înclinase cu scrâşnete, dedesupt se rupea ceva, apucasem doar sǎ sar din ea, şi acum stǎteam pe marginea gropii şi priveam relativ calm la operaţiunile vecinilor inimoşi care vroiau sǎ mǎ ajute.
Plasa cu sticlele de Pepsi se agǎţase de schimbǎtorul de viteze şi atârna în gol deasupra fosei septice. Un copil mai slǎbuţ luase de pe jos celelalte sticle golite de mine şi acum se chinuia într-un echilibru imposibil sǎ strângǎ într-o singurǎ sticlǎ toate resturile de lichid de pe fundul celorlalte sticle. O femeie înfloratǎ ţipǎ la el: “Mǎ copile!!!!!!…. Tu nu vezi cǎ i-ai udat pantalonii domnului?”. Nu ştiam ce zice şi m-am uitat în jos spre pantofi. Abia atunci am zǎrit un şirag de picǎturi care, evitând gura sticlei colectoare, mǎ stropea de la genunchi în jos, fǎcând deja o baltǎ în jurul pantofului meu stâng. Mǎ feresc rapid, încep sǎ scutur din picior, sǎ bat cu pantoful în asfalt, în timp ce sus în maşinǎ niste chirǎieli amuzate se auzeau de la tot corul de copii agǎţaţi de scaune.
Din spate, pe alee, se apropia vecinul meu de palier, domnul Şarpe Simpozion. Se opreşte lângǎ mine, se uitǎ chiorâş la vecinii de pe bloc care trǎgeau de frânghii şi mǎ întreabǎ: “Bine, bine, vecine?”. Eu, încurcat, neştiind ce înţelege el prin “bine”, rǎspund: “Da… bine…. am fost sǎ iau nişte Cola…“. Simpozion se lumineazǎ la fatǎ şi, arǎtând cǎ înţelege perfect situaţia, completeazǎ: “Aha… da, ştiu… lipici de-la bun… da, … şi eu am cǎutat mult de tot anul trecut…”. Ca sǎ-l fac sǎ înţeleagǎ de fapt situaţia, accentuez: “PEPSI-COLA!… sorǎ cu COCA-COLA!!!!”. Simpozion, râde şi continuǎ: “Da, ştiu… Pepsicol, Cocacol,… bune lipiciuri, … ca stânca!!!!”.
Neputincios cu Şarpe, mǎ uit iar spre terasa blocului. Nea Pâslaru, cel mai vocal vecin din bloc, îmi strigǎ de sus: “Vecine…. Dar dai şi tu o cafea mǎcar!…. “. Evident încurcat, confirm sutǎ la sutǎ cererea: “Sigur… câte cafele vreti… doar sǎ terminǎm odatǎ….”. Vecinii de sus mârâie mulţumiţi, apoi dupǎ câteva balansuri, îmi lasǎ maşina cu roţile-n sus pe marginea fosei. Dracii de copii sar din maşinǎ şi încep sǎ se certe pe sticlele de Pepsi. Şarpe, cunoscǎtor, îmi şopteşte: “Şi Pepsicol e bun, dar Cocacol lipeşte şi plasticul!”. Nu-l bag în seamǎ şi strig la copii: “Cǎutaţi undeva acolo în maşinǎ… trebuie sǎ fie colecţia de bigudiuri a lui nevastǎ-mea… cine o aduce, primeşte de la mine 3 lei…”. Copiii zbiarǎ de bucurie şi se nǎpustesc în maşinǎ.
Mǎ uit spre terasǎ şi strig la vecini: “Vǎ mulţumesc… haideţi jos la nişte cafele… sǎ vorbiţi cu nevestele şi sǎ facǎ fiecare câte cafele poate… o sǎ platesc eu tot deranjul….”. Mǎ aşez pe bancǎ, Şarpe se înghesuie lângǎ mine: “Vecine… dacǎ pui Cocacol, poţi repara şi chiulasa maşinii… am auzit cǎ şi la NASA se reparǎ toate furtunele cu Cocacol…”.
Între timp încep sǎ aparǎ nevestele cu termosuri, cafetiere, ibrice şi una chiar cu o oalǎ de sarmale plinǎ cu cafea. Trec toate pe rând pe la mine şi îmi zic preţul: 60…, 50…, 120…, 70…, 85…, iar 70…, 110…, 72 şi 60 de bani… Oftez, le dau la toate banii, nici una din ele nu are sǎ-mi dea restul, mǎ scuz cǎ n-am sǎ le dau banii exact, toate rotunjesc în sus sumele şi rǎmâne ca data viitoare sǎ am mai mult mǎrunţiş la mine. Pe masa de ping-pong apar vreo 200 de pahare, şi de sticlǎ, şi de unicǎ folosinţǎ. Bǎrbaţii încep sǎ aparǎ şi ei, ieşind tacticos şi triumfǎtor din scara blocului. “Ai vǎzut vecine cum te-am rezolvat?… Ce te fǎceai fǎrǎ noi?… “. Le mulţumesc încǎ o datǎ şi îi îndemn sǎ înceapǎ sǎ bea la cafele. Toţi se înghesuie în jurul mesei de ping-pong şi încep sǎ soarbǎ care-mai-de-care mai zgomotos. O nevastǎ isteaţǎ se învârte printre bǎrbaţi, râde încontinuu şi tot umple paharele golite. Cel mai slab dintre ei, Vasile Stricatu începe sǎ se vaite: “Nu mai pune cǎ-mi sunǎ urechile!…”. Nevasta deşteaptǎ insistǎ: “Hai încǎ una şi apoi gata…” şi aşa îl mai îndeasǎ cu vreo patru cafele.
Spre searǎ, mǎ scuz în fata vecinilor petrecǎreţi şi le spun cǎ trebuie sǎ urc în apartament. Toti mǎ încurajeazǎ şi îmi decreteazǎ soluţia perfectǎ: “Lasǎ vecine maşina aşa cu roţile în sus…sǎ se usuce bine… apoi, peste vreo douǎ zile… o rǎsturnǎm noi pe roti… fii fǎrǎ grijǎ…”. Copiii apar şi ei, îmi dau o pungǎ urât mirositoare, plinǎ de bigudiuri nǎclǎite în zeama de fosǎ septicǎ. Le dau şi lor 10 lei şi le zic cǎ n-am mǎrunt…. în douǎ secunde copiii sunt deja departe.
Urc pe scǎri, îmi vâjâie capul, nu mai ştiu nici la ce apartament stau. Mǎ pun jos pe o scarǎ sǎ îmi amintesc. Punga miroase de trǎzneşte. Ce colecţie tâmpitǎ!

Anunțuri

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: