Goldberg Cherosen

Prietenul Stamatian sunǎ de douǎ ori la uşǎ şi apoi intrǎ ca de obicei cu o glumǎ scurtǎ, nemţeascǎ: “No,…. Ce faci?… Ai mai îmbǎtrânit ceva azi?”… şi începu sǎ râdǎ primul. Goldberg Cherosen tocmai lucra la pasiunea lui din copilǎrie, sǎ facǎ şiraguri de mǎrgele cu diverse chestii. Chiar acum înşira pe fir jumǎtǎţi de craniu de dictatori şi îi spuse lui Stamatian: “Uite,… ǎsta îl fac pentru Valentine Day,… îl dau la cineva din scara blocului, cine iese primul pe uşǎ”, apoi începu sa râdǎ.
Stamatian nu rǎmase mult, îl anunţǎ doar cǎ peste câteva zile va merge pânǎ în Parcul Central ca sǎ caute nişte pǎmânt de flori. Vroia sǎ punǎ nişte seminţe de in, sǎ îşi facǎ o crescǎtorie de in pe balcon. Cherosen, ca un prieten bun, se oferi sǎ-l însoţeascǎ şi rǎmaserǎ sǎ mai vorbeascǎ la telefon. Cherosen îl rugǎ pe Stamatian sǎ îl sune de cel puţin douǎ ori, cǎ ultima datǎ nu rǎspunsese, cǎ era sechestrat de poliţiştii care îl verificau preventiv la intrarea în Autogarǎ. Numele lui era dubios şi, preventiv, poliţiştii îl verificau de fiecare datǎ.
Pânǎ nu demult, la întrebarea “Ce faci?”, Cherosen rǎspundea sincer, “Stau”. Dar vǎzând, inclusiv la televizor, cǎ toţi stau, îşi spuse cǎ el trebuie sǎ fie ceva mai deosebit. Şi acum îşi amintea gândurile de atunci: “Toţi stau…. Eu n-o sǎ mai fac asta….. Dar ce sǎ fac?… Hm…. Eu o sǎ AŞTEPT…. Dar o sǎ aştept profesionist.”. Şi Cherosen se duse sǎ aştepte profesionist într-o salǎ de aşteptare la Taxe şi Impozite. Era locul perfect ca sǎ aştepţi profesionist. Dimineaţa se înfiinţa la ora 7:30, se aşeza la coadǎ şi apoi se bulucea cu restul oamenilor sǎ ia un bon de ordine. Se punea lângǎ tocul uşii, îşi sprijinea un picior de vârful pantofului şi începea sǎ aştepte profesionist. Aşa treceau douǎ-trei ore, iar când i se apropia rândul la ghişeu, se întorcea spre vreun nou venit, îi oferea bonul lui de ordine şi mergea la automat sǎ ia un bon nou. În ultimele trei sǎptǎmâni observase cǎ într-o zi poti rula cam şase bonuri pânǎ se terminǎ programul la ghişee. Cherosen nu se simţea încǎ un Aşteptor Profesionist, dar mergea totuşi în direcţia bunǎ iar antrenamentul zilnic era nepreţuit.
Azi se împlinea o lunǎ de aşteptat profesionist şi Cherosen se gândi sǎ sǎrbǎtoreascǎ reuşita şi sǎ se bǎrbiereascǎ perfect. Avea şi un after-shave bun iar ocazia merita cheltuiala.
Tocmai se bǎrbierea în oglindǎ, când simţi o înţepǎturǎ în omoplatul stâng şi, ars de durere, vǎzu o mişcare în spate, la perdeaua de la duş. Se întoarse brusc, smulse perdeaua, şi vǎzu o apariţie blondǎ, terorizatǎ de fricǎ, cu o seringǎ în mânǎ, ghemuitǎ de groazǎ în colţul de jos al cabinei de duş. Cherosen o apucǎ strâns de mânǎ şi începu sa ţipe: “Ce mi-ai facut?… De ce?…. Ce otravǎ ai pus în seringǎ?….”. Apariţia blondǎ se smulse din strânsoarea lui Cherosen şi fugi pe hol, afarǎ din camerǎ. Fugind dupǎ ea, Cherosen ajunse în holul mare de jos. Apariţia blondǎ cobora deja în fugǎ scǎrile mari, spectaculoase în semicercul lor splendid, hollywoodian. Jos o aştepta o maşinǎ cu portiera deschisǎ. Surprizǎ… la volan era Gigi, cunoştinţa lui veche şi, curios, acesta îşi lǎsase barbǎ şi zâmbea spre Cherosen. Acesta începu sǎ strige cât putea de tare sǎ o opreascǎ pe blondinǎ, sǎ n-o lase sǎ urce în maşinǎ. Cuvintele ieşeau din gura lui greu, mai mult nişte sunete guturale. În plus, ca sǎ bruieze strigǎtele de ajutor ale lui Cherosen, apariţia blondǎ dǎdea dezordonat din mâini, apoi le rotea ca o morişcǎ, doar-doar Gigi nu va înţelege ce zice Cherosen. O moleşealǎ grea îl cuprindea pe Cherosen, renunţǎ sǎ mai strige, apoi vǎzu cum apariţia blondǎ se urcǎ în maşinǎ şi pleacǎ încet spre ieşirea spre bulevard. Obosit, Cherosen îşi spuse: “Poate merit asta…. Eu sunt de vinǎ….”.
Stǎtea de zece minute prǎbuşit pe scǎri când, o voce cunoscutǎ îl luǎ tare: “No… Ce faci?…. Ai mai îmbǎtrânit ceva azi?”… şi un hohot de râs bine dispus rǎsunǎ lângǎ el. Era Stamatian care venea sǎ-l ia sǎ meargǎ cu el în Parc la cǎutat pǎmânt de flori. Cherosen tǎcea, stǎtea neclintit, capul îi vâjâia de gânduri negre, iar singura lui fǎrâmǎ de luciditate se învârtea in jurul programului de mâine dimineaţǎ când, ca de obicei, trebuia sǎ meargǎ sǎ aştepte profesionist la Taxe şi Impozite. Oricum, era singurul lui plan pentru urmǎtorii ani.

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: