Concursul militar-naţional de scobit în nas “DUNĂREA”

În timp ce, în sala mare de festivitǎţi, la prezidiu, Generalul-Preşedinte citea în gând regulamentul detaliat al concursului, Adjunctul stǎtea aplecat pe lateralul sǎlii de festivitǎţi, având doar ochii deasupra tǎbliei meselor, urmǎrind atent suprafaţele de concurs. Mesele de PAL maro, cu ramǎ de metal, erau aliniate, şterse cu cârpa umedǎ şi strǎluceau în soarele dupǎ-amiezii. Adjunctul se declarǎ satisfǎcut şi raportǎ Generalului-Preşedinte cǎ se poate începe concursul. Pe uşǎ începurǎ sǎ intre coloneii-concurenţi, unul cate unul, fiecare se aşeza la locul lui, având în faţǎ o farfurioarǎ micǎ, un stativ de inox şi un pahar cu apǎ. Cameramanul de serviciu, emoţionat, stǎtea şi aştepta sǎ filmeze primele cadre. Generalul-Preşedinte îşi drese glasul şi vorbi cǎtre sala plinǎ de colonei-concurenţi şi aparţinǎtori:
– Continuaţi!…. Dupǎ cum ştiţi, dragi Geali, dupǎ lunga noastrǎ tradiţie milenarǎ care asigurǎ devotamentul, începem acum Concursul militar-naţional de Scobit în Nas “Dunǎrea”, ediţia 2050, concurs de excelenţǎ pentru trecerea de la gradul de colonel la gradul de general. Încep cu prezidiul concursului, pentru al atenţiona despre importanţa desǎvârşitǎ a acestui concurs… Sunteţi aici?…”.
La masa de prezidiu, exact ca în armatǎ, de la stânga la dreapta, toţi începurǎ sǎ raporteze: Aici-Geal A,… Aici-Geal BE,… Aici-Geal CE,… şi continuarǎ aşa pânǎ la… Aici-Geal ER. Satisfǎcut, Generalul-Preşedinte continuǎ: “Eu, Geal A Prim, mǎ voi asigura cǎ se vor respecta toate normele şi regulamentele naţionale de trecere de la gradul de colonel la cel de general, în aşa fel încât armata noastrǎ naţionalǎ şi poporul aparţinǎtor sǎ fie asiguraţi cǎ au conducerea pe care o meritǎ!…. Şi nu uitaţi lozincile noastre milenare care ne-au ajutat sǎ strǎbatem veacurile”:
“Militarii s-au scobit în nas la fel de mii de ani!”….
“Orice duşman se cutremurǎ dacǎ te scobeşti în nas cu pasiune!”….
“Onoare, antrenament, producţie!”….
Apoi Generalul-Preşedinte, pe un ton înǎlţǎtor, declamǎ: “Şi cea mai importantǎ dar şi cea mai de suflet lozincǎ a noastrǎ:
“De mii de ani noi asigurǎm DEVOTAMENTUL!”
În salǎ rǎsunarǎ ca un tunet vocile tuturor militarilor şi aparţinǎtorilor:
“MEN-TUL!!!…. MEN-TUL!!!… MEN-TUL!!!”
Apoi Generalul-Preşedinte, întorcându-se cǎtre Adjunct, ordonǎ: “Şi acum ÎNCEPEŢI!”.
Adjunctul se adresǎ domnului Geal A şi îl rugǎ sǎ facǎ un mic instructaj concurenţilor. Acesta se ridicǎ solemn, îşi drese vocea şi începu sǎ vorbeascǎ: “Scobitul în nas se executǎ astfel. Cu mâna stângǎ se fac câteva mişcǎri de încǎlzire a nasului în plan orizontal şi apoi vertical. Mâna dreaptǎ se scuturǎ de câteva ori pentru a dezmorţi încheieturile şi pentru a asigura precizia ulterioarǎ a mişcǎrilor. Concursul permite extragerea mucilor cu oricare deget disponibil de la mâna dreaptǎ. Mucii se depoziteazǎ în ordinea extragerii pe stativul de inox din faţa fiecǎrui colonel-concurent. Dupǎ fiecare extragere corectǎ, se permite umezirea degetului în pahar şi scuturarea lui în farfurioara din faţa fiecǎrui colonel-concurent. Dupǎ discuţii lungi în prezidiu, vǎ anunţ cǎ se acceptǎ şi mucii uscaţi, şi mucii cleioşi. Culoarea şi forma lor nu conteazǎ, important este doar sǎ fie scoşi pe durata concursului din nǎrile coloneilor-concurenţi. Pentru exemplificare îl voi ruga pe Geal BE sǎ ne arate cum se procedeazǎ corect”.
Geal BE se ridicǎ în picioare, zâmbi superior ca un general sadea ce era, îşi învârti vârful nasului cu mâna stângǎ şi apoi îşi înfipse degetul arǎtǎtor de la mâna dreaptǎ pâna în fundul nǎrii drepte, icnind de plǎcere şi mândrie. Dupǎ nişte mişcǎri rǎscolitoare urmǎrite cu sufletul la gurǎ de întreaga asistenţǎ, acesta începu sǎ extragǎ încet produsul cǎutat. De vârful degetului atârna un muc galben-vâscos, rǎsucit ca o funie de cânepǎ. Trase şi trase…. asistenţa începea sǎ murmure admirativ…. trase iar… mucul se transforma într-un monstru diform şi verzui… Geal BE rânjea ştiind invidia neagrǎ pe care o provoca între colegii lui Geali şi, bineinţeles, în toatǎ asistenţa. Coloneii-concurenţi, timoraţi de prestaţia monumentalǎ a superiorului lor, Geal BE, înghiţeau în sec şi câţiva dintre ei chiar începurǎ sǎ murmure rugǎciuni la Maica Nǎscǎtoare şi la Treimea Sfântǎ. Cu un ultim efort, Geal BE îşi smulse monstrul din nas, îl apucǎ şi cu cealaltǎ mânǎ, sǎ nu se rupǎ, apoi, întorcându-se în stânga şi în dreapta, îl prezentǎ triumfǎtor întregii asistenţe. Sala izbucni în aplauze şi urale, toţi erau extaziaţi de demonstraţia de virtuozitate petrecutǎ chiar în faţa lor.
Geal A, zâmbind larg, spuse cǎtre coloneii-concurenţi: “Uite… la aşa ceva sǎ aspiraţi şi voi… va trebui sǎ munciţi serios, sǎ vǎ concentraţi toate resursele şi, poate, în câţiva ani… veţi ajunge şi voi la meritele şi performanţele conducerii armatei noastre…. Încǎ o datǎ, Felicitari!… domnului Geal BE pentru minunata demonstraţie fǎcutǎ aici!!!”…. şi se întoarse cǎtre Geal BE si îl aplaudǎ şi el. Acesta se şterse cu mâneca la nas, se uitǎ pierdut şi transfigurat spre tavan şi se aşezǎ maiestuos pe scaunul de la prezidiu.
Geal A continuǎ: “Dragi colonei-concurenţi…. Nu se admit contestaţii ulterioare sau reprogramǎri ale concursului…. Tot ce puteţi, daţi aici!… Va urez Succes!”
Adjunctul se întoarse cǎtre coloneii-concurenţi şi spuse: “Concursul dureazǎ 30 de minute. Vǎ las încǎ douǎ minute sǎ vǎ concentraţi, apoi vǎ voi da startul la concurs”.
Coloneii-concurenţi sǎrirǎ în picioare, începurǎ sǎ facǎ genuflexiuni, mişcǎri de încǎlzire ale braţelor şi ale spatelui,… toţi aveau pe chip o concentrare serioasǎ, fǎrǎ sǎ audǎ sau sǎ vadǎ nimic în jur. Gealii şuşoteau între ei la prezidiu, râdeau şi îşi dǎdeau coate, aplecaţi peste nişte reviste deocheate primite din SUA de cǎtre Generalul-Preşedinte. Acesta le primise cadou pentru neţǎrmurita lui inteligenţǎ şi pentru loialitatea lui desǎvârşitǎ faţǎ de drepturile omului. Se plictisise deja de ele şi acum le lǎsase Gealilor subordonaţi sǎ vadǎ şi ei ce bine e în Occident. În spatele sǎlii, cameramanul schimba deja prima casetǎ video înregistratǎ la acest Concurs.
Pe uşa sǎlii intrǎ un soldat, se duse direct la Generalul-Preşedinte, se aplecǎ la urechea lui şi începu sǎ-i spunǎ ceva. Acesta ascultǎ cu atenţie, se încruntǎ şi apoi spuse tare: “Sǎ mǎ lase ǎia cu problemele lor… Acum AICI e important ce facem… Nu le pot da sala asta mare…. E Concursul “Dunǎrea” aici… sǎ meargǎ şi ei în debaralele ǎlea douǎ… Las’ cǎ se descurcǎ ei!”. Soldatul continuǎ sǎ-i vorbeascǎ în ureche. Generalul-Preşedinte rǎspunse complet nemulţumit: “Dracu’ sǎ-i ia!… bine… le las cameramanul… dar sǎ se întoarcǎ repede!”. Auzindu-şi numele, cameramanul spuse stresat: “Domnu’ Şef… nu prea mai am casetǎ… şi nici curent în baterie…”. Superior şi nemulţumit, Generalul-Preşedinte îl expedie scurt: “Bǎ!… te duci acolo… te faci şi tu cǎ tragi ceva pe casetǎ… vezi tu cum te descurci…. Apoi, urgent, te întorci aici la Concurs!… Te jupoi dacǎ nu vii repede înapoi….”. Cameramanul, îngheţat de fricǎ, scoase doar un “ ’nţeles Şefu’” şi fugi cu soldatul în camera vecinǎ.
Adjunctul se ridicǎ în picioare, mǎsurǎ toata sala cu privirea şi, cu vocea ridicatǎ, spuse: “Colonei-concurenţi…. ÎNCEPEŢI!!!”
Brusc, aceştia se apucarǎ sǎ-şi frece nasurile, apoi îşi înfipserǎ degetele în nǎri, cǎutând înfriguraţi mucii care sǎ-i facǎ generali. Coloneii-concurenţi se schimonoseau îngrozitor, câţiva deja aveau pe stativele de inox câteva coji uscate şi maronii, unul din ei, probabil rǎcit, scosese deja un muc galben şi cleios. Un colonel-concurent aşezat mai lateral, îşi îndesa sfios cu mâna stângǎ în nas nişte muci aduşi de acasǎ de la toatǎ familia, altul îşi scotea din buzunar, din tocul de la ochelari, nişte vârcolaci cleioşi şi îi întindea direct pe stativul de inox. Colonelul-concurent din dreapta, profitând de neatenţia colegului, îi furǎ toatǎ producţia de pe stativ. Alt colonel-concurent se scobi în nas pânǎ îi dǎdu sângele, apoi izbucni în plâns spunând cǎ aşa are el mucii, roşii, şi sǎ nu fie descalificat. Alt colonel-concurent stǎtea liniştit şi zicea cǎ printr-o mutaţie geneticǎ el are nasul la gaura curului şi deci acolo este el îndreptǎţit sǎ se scobeascǎ, iar acum aştepta doar semnalul de la Adjunct. Altul zicea cǎ are aprobare sǎ se înmulţeascǎ cu 2 cantitatea lui de muci pentru cǎ aşa a primit aprobare, dar ceilalţi colonei-concurenţi vociferau şi strigau sǎ-l dea afarǎ pe nesimţit.
Geal A îl atenţionǎ uşor pe Generalul-Preşedinte de neregulile care se întâmplau în salǎ dar acesta surâse şi îi sopti la ureche: “Las’ c-aşa e-n viaţǎ… sǎ se descurce şi ei cum pot… oricum ǎia doi sunt copiii lu’ sorǎ-mea… bǎieţi buni….”. Geal A îşi înghiţi vorbele şi se apostrofǎ în gând pentru tâmpeniile pe care i le spusese Şefului… mai bine tǎcea dracu’ din gurǎ… poate Dobitocu’ îl ţine minte cu treburile ǎstea….
De afarǎ, prin geamurile închise, se auzea un vuiet surd ca de pe stadion şi niste cuvinte greu de înţeles: “Ole, ole, ole, ole,… gea… uuuu… şesssu… nu mai e….”. În sala alaturatǎ se auzeau cum se trag scaune şi mese pe podea. O voce rarǎ striga rǎguşit: “…doar în faţa… Marii… Adunǎri… Naţionale….”.
Generalul-Preşedinte, deranjat de zgomote, începu sǎ înjure cǎ nu se face linişte iar Adjunctul se ridicǎ în picioare şi strigǎ în salǎ: “Vǎ rog… Linişte…. Colegii colonei-concurenţi nu se pot concentra…. Şi sunt obosiţi cǎ au venit din toata ţara aici la Târgovişte… Gândiţi-vǎ cǎ aici se hotǎrǎşte conducerea şi viitorul armatei noastre dragi….Vǎ rog… Încǎ o datǎ … Linişte!…”
Dupǎ cateva minute, de afarǎ, pe langǎ ziduri, se aude cum îşi tarşaie bocancii doi oameni. Câteva secunde de linişte apoi bufnituri mari în perete. Generalul-Preşedinte, iritat la maxim, începe sǎ zbiere:
“Dracu’ sǎ-i ia pe ǎia cu fotbalu’!!!!… cǎ nu mai terminǎ odatǎ!!!… poate dǎ tencuiala jos de pe perete… cǎ-i punem la platǎ!!!!…..
Ăia nu ştie cǎ aici e Concursu’ ???……
De mii de ani noi facem DEVOTAMENTU’…
… ǎştia deloc nu ştie?…”.

Anunțuri

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: