Domnisoara si hamonul de aur

Ajunse grupul din urma, intra in cabana si se tranti la masa. Erau doar cinci oameni, toti foarte seriosi iar sticla si paharele de tuica abureau in fata lor. Cu pofta trase de trei-patru ori cate un shot, apoi isi aminti ca uitase in vale niste chestii importante. Se scuza formal si fugi pe usa.

Era zapada mare, ghetele militare abia faceau fata nametilor, dar totusi reusi sa inainteze pana la calea ferata. Interesant, acolo trenul il astepta. Se gandise in ultima ora ca el va trebui sa astepte, dar se pare ca totusi era invers. Se urca in vagonul 4, alese la intamplare un compartiment, intra nadusit, isi scoase greu haina si se tranti pe bancheta. In fata lui, ca de obicei cand nu avea chef, erau trei domnisoare frumoase-foc. Toate ii faceau ochi dulci, iar el o alese pe cea de langa geam, cu gandul ascuns ca din cand in cand pe parcursul calatoriei va putea sa faca schimb cu ea, sa vada si el peisajele superbe ale calatoriei.

La jumatate de ora de la pornirea trenului, niste macaze stricate deviara trenul spre deal. Asa le explica conductorul traseul neobisnuit pe care intrase calatoria feroviara. Dar nu era rau totusi. Peisajul se schimbase un pic, zapada mai era doar cateva petece, in rest multe frunze galbene de la toamna trecuta.

Nici nu reusise sa isi faca primele declaratii de atasament, conform algoritmului de cucerire a unei domnisoare, ca trenul se zdruncina si opri brusc intr-un scartait puternic. In difuzoare se auzi invitatia usor fortata de a cobori din tren.

Toti pasageri se stransera langa calea ferata, niste trepte acoperite cu frunze duceau in stanga spre o constructie de caramida. Un pasager mai curios se desprinse de grupul aliniat langa tren, urca treptele si intra pe usa cladirii. Se auzi imediat: “Woaw!!!!…. Ce parchet imens!!!”.

Toti calatorii se transformara subit in turisti si o luara pe scari in sus. Impreuna cu domnisoara aleasa se conforma si el, mai ales ca il rodea un pic curiozitatea: oare ce parchet era ala? Dupa ei, observa dupa cateva minute, se tinea alta femeie, foarte ciudat, una din cuceririle din trecutul lui aspru si tenebros. Aceasta, fara sa il bage in seama, se uita insistent dupa domnisoara prezenta la bratul lui.

Starea de nesiguranta crestea cu fiecare pas. Noroc ca treptele se terminara, si intrara cu totii pe usa cladirii de caramida. Intr-adevar, in fata lor se deschise poate, cea mai mare sala cu parchet din Europa. Era luminata de la capatul celalalt de niste ferestre minuscule, iar pe tavan avea douasprezece siruri de neoane cu lumina rece.

In loc sa stea sa vada curiozitatea, toti calatorii-turisti se pornira sa alerge spre capatul salii cu ferestrele minuscule. De fapt era normal. Ca orice turist, fiecare vroia sa admire primul curiozitatile calatoriei turistice.

De mana cu domnisoara, fara s-o scape din ochi pe fosta lui cucerire, alerga si el din solidaritate cu spiritul turistic si dus de valul de calatori-turisti din jurul lui. Dupa minute buna de alergat, insotiti de tipetele normale de admiratie si de extaz turistic, ajunsera la ferestrele minuscule.

In dreapta, niste trepte coborau in panta spre o parcare pavata cu dale de caramida. Inainte sa coboare, o ruga pe domnisoara sa se intoarca cu spatele, apoi se adresa fostei lui cuceriri: “Auzi!… Ce vrei sa faci aici totusi?”. Fosta, se apleca spre el, il saruta cateva secunde pe buze, suficient cat domnisoara sa se intoarca si sa vada toata faza. Apoi fosta ii spuse cu voce neutra: “Gata, … m-am hotarat,…. raman cu ea”.

De stres, fara sa inteleaga nimic, o lua din nou pe domnisoara de mana si se grabi sa coboare spre parcarea pavata cu caramizi. Jos o lua imediat dupa colt la stanga, unde un coridor luminat de neoane galbene se intindea paralel cu coasta dealului.

Trecu pe langa un grup de calatori-turisti adunati in jurul unui ghid de ocazie care le explica frumusetile locului. Ghidul avea in brate cateva fragmente vechi de tevi din ceramica, le strangea in brate si zicea: “Vedeti cat de strans le tin?… Observati ca abia patrunde lumina printre ele?… Vedeti ce hominem de aur aveti in fata?”. Calatorii-turisti se uitau, nu intelegeau nimic, nu stiau de ce sunt acolo. Ce era de fapt hominemul asta? Tevile? Pozitia lor stransa in bratele ghidului? Ghidul insusi? Nesiguranta incarcata de stupoare plutea in aer. Dar nimeni nu indraznea sa plece din grupul de calatori-turisti.

Se strecura cu domnisoara pe langa perete si incerca sa scape de fosta cucerire. Aceasta mergea la pas in urma lor, urmarindu-i din priviri. Peretele de caramida din stanga lor se intindea masiv, lung si luminat de neoane.

La un moment dat aparura in zid niste spatii luminate, ca niste capsule ale timpului. In fiecare din ele se afla cate o sculptura de marmura, foarte migalos lucrata, infatisand o banca liturgica de rugaciune, cu partea de sprijin a genunchilor foarte bine scoasa in evidenta. Trecuse deja de trei capsule-muzeu si toate aveau aceeasi sculptura de marmura: banca liturgica cu scandura pentru genunchi mai mare. Foarte curios. Si a patra capsula, la fel… si a cincea, la fel… a sasea cu aceeasi marmura sculptata, … se pare ca in fata lui se intindea un sir nesfarsit de capsule in perete, toate avand aceeasi sculptura liturgica ca exponat.

Domnisoara deja obosise de atata alergat, oricum pantofii ei nu se puteau compara cu ghetele lui militare, trecute prin zapada si noroaie. Peste umar, se vedea fosta cucerire cum ii urmareste de departe, fara sa bage in seama capsulele-muzeu din stanga ei.

In spate se auzeau murmurele de admiratie ale calatorilor-turisti si strigatele triumfatoare ale ghidului ad-hoc: “Un adevarat hominem de aur!!!”

Rupand tacerea prelunga, domnisoara il trase de maneca, se opri brusc din mers si intreba iritata: „Ce?… Pana si hominemul ala e de aur? …. Si de ce ala-i spune hominem daca e hamon?”

Reclame

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: