Grup 43

Sejurul in Tunisia promitea sa fie grozav de frumos. Preturile oferite de agentia de turism „Stop Travel” erau ceva mai mici decat concurenta, dar avantajul mare era ca se ofereau bonusuri (in bauturi, alimente si adrenalina) si excursii locale incluse in pretul biletului. Asa ca nu a fost greu de loc sa se stranga un grup frumos de 44 de turisti, toti gata sa traiasca cea mai frumoasa experienta din concediul anual. O curiozitate care a atras teribil a fost si oferta ca pentru o taxa frumoasa oricare din turisti va putea sa mearga in fata grupului, va putea sa vada primul peisajele luxuriante si sa exclame grandilocvent pentru grupul din spate: „Woaw… chestia asta e de vis!”. Evident ca pentru cateva secunde respectivul va fi invidiat de toti si, exact pentru secundele acelea, taxa de prim-turist merita sa fie platita. Astfel, din cei 44 de turisti racolati, sase platisera suplimentar taxa de prim-turist de 850 de Euro. Locul de adunare al grupului fusese stabilit vis-a-vis de aeroport, la ora 5 dimineata. Exact la ora 5, un autobuz cu burduf opri langa turisti, usile se deschisera larg si acestia se imbulzira pe scaune. In interior era o penumbra generoasa, geamurile fiind complet acoperite cu reclame la salamurile Victoria, rachiurile V33 si V34 si, interesant si provocator pentru agentia de turism, la Viagra, mica pastila albastra utila pentru orice turist care strabate Africa. Langa sofer, insotitorul de bord trase aer in piept si striga din toata puterea: „Alo!… Alo!… Stati jos pe unde puteti, in cateva minute ne vom imbarca in avion!… Numele meu este Avionoaie Petru si cu mine plecati acum, tot cu mine o sa va intoarceti teferi si plini de amintiri pentru anii care vor veni!… Si nu uitati, voi sunteti Grupul 43 pentru oricine va intreaba de sanatate!”. Turistii erau veseli, transpiratia le curgea pe cefe si pe spate, dar toti intelegeau efortul comun pentru organizarea unei vacante minunate. Doar unul din ei, se apropie de insotiror, si cu fata speriata marturisi: „Domnule ghid… mi-am uitat pasaportul acasa… ce pot sa fac?”. Avionoaie se uita urat la turist, apoi zambi ca sa-l linisteasca si zise: „Lasa ca nu esti singurul…  Au mai fost cazuri. Ai 120 de Euro la tine?”. Turistul se lumina la fata: „Da, cred ca am”. „Atunci da-i incoace si stai pe langa mine, te rezolv eu”.

Usile autobuzului se inchisera incet si acesta porni leganat spre terminalul aeroportului. Petru Avionoaie continua sa strige spre grup: „In baza datelor furnizate de voi, am facut toate demersurile la aeroport, asa ca atunci cand ajungem la avion, trebuie doar sa treceti prin burduf si sa va ocupati locurile din cabina. Bagajele sa vi le luati cu voi, le inghesuiti sub scaune si apoi sa va legati cu centurile. Ati inteles?”. Un turist mai mucalit raspunse tare: ” ‘teles dom’ sef!!”… si izbucni in ras. Dupa vreo ora de mers, autobuzul opri, se auzi afara cum se fixeaza burduful de autobuz si la deschiderea usilor, turistii incepura sa treaca in avion. Curios, si avionul semana cu un autobuz, dar ceva mai mare. Geamurile erau albe mat iar scaunele erau montate ceva mai sus decat de obicei, probabil ca sa aiba loc dedesupt toate bagajele. Avionoaie striga falos catre turisti: „No… vedeti?… Acesta este avionul cu care vom calatori. Este optimizat pentru cheltuieli minime, cu profit maxim. Evident pentru turisti…” si zambi larg. „Sa va ocupati locurile, va legati centurile si, pana vorbesc eu cu pilotul, luati pliantele din buzunarul de la scaunul din fata voastra si cititi pe larg programul turistic pentru zilele urmatoare”. Avionoaie iesi pe usa dinspre cabina pilotilor si turistii incepura cu totii sa rasfoiasca atractiile turistice ale zilelor urmatoare.

Dupa ce inchise usa cu yala, Petru Avionoaie deschise alta usa spre exterior, cobori trei trepte de lemn si se indrepta spre baraca de OSB aflata la 2 metri de corpul avionului. In urma lui, statea de fapt un autobuz mai mare, asa ca senzatia initiala a turistilor fusese corecta. Avionul era de fapt un corp vechi de autobuz Ikarus, cu geamurile vopsite in alb, fara aripi, fara coada, fara tren de aterizare… fara nimic de fapt. Baraca de OSB era lipita de zidurile ruinate ale unui grajd de C.A.P. de pe vremea Aluia. Avionoaie intra obosit in baraca si vorbi cu omul care mesterea ceva la niste cabluri electrice. „Auzi ma Gogule… Ai legat autobuzul de motorul ala de tractor?.. Stii doar ca trebuie sa dea vibratii puternice cu biela-manivela, sa creda astia ca zboara… Ce naiba? Ce ai facut pana acum?”. Gogu usor iritat replica: „Ma Petrule… ti-am zis de data trecuta ca imi fac figuri cablurile astea de curent… bea si tu o cafea si rezolv in 10-15 minute”. Avionoaie intreba: „Dar la ce-ti trebuie cablurile alea?.. Ce nevoie ai de curent?,… ca motorul ala merge cu motorina…”. Gogu: „Pai am o motocoasa la tara si ma tot bate la cap taica-miu sa i-o reper…”. Intelegand situatia, Avionoaie se aseza comod pe lavita de lemn, sorbind tacticos din cafeaua cu zahar.

Dupa vreo 20 de minute, Avionoaie intra in cabina pasagerilor si anunta cu voce tare: „Am vorbit cu pilotii, totul este in regula, plecam in 5 minute… ati studiat pliantul?”. Acelasi turist mucalit se grabi sa raspunda: „Da dom’ sef, chiar daca lista e lunga. Stati sa vedeti: „Explorarea desertului african… Plimbare cu camilele… Dansuri traditionale berbere… Vizita la schitul Sfantului George Hozevitul…. Degustari de licori afro-orientale….. Consum legal de hasis la narghilea…. Cumparaturi in Suk-ul din Monastir…. Vizita la Piata San Pietro…. Bai uscate la Marea Moarta….. Concurs de tras cu arcul…. Curs intensiv de limba araba…. Masaje cu nuiele ca in antichitatea romana…. Vanatoare de lei in savana africana….”. Avionoaie il intrerupse: „Da, stiu pe de rost lista asta… intrebarea era daca v-ati ales fiecare ce vreti sa faceti”. Turistul mucalit, deja erijat in conducator informal al grupului de turisti, spuse: „Da, toti au ales…. am facut deja lista cu preferintele fiecaruia”. Avionoaie lua lista, arunca scurt o privire pe ea si zise hotarat: „Perfect!… Toti veti primi exact ce doriti si meritati…. Dar, atentie!… organizarea trebuie sa fie perfecta, sa nu iesiti din cuvantul meu!… Ati inteles?”. Cele patru randuri de turisti din avion raspunsera in cor: „Da….”. Avionoaie continua: „Si vreau sa fiu mandru de voi!!!…. Cine sunteti voi?…. (liniste…. apoi strigat spre avion): Voi sunteti <Grup 43>!!!!…. Deci cine sunteti voi?”. Tot avionul se cutremura sub zbieretele turistilor: „Grrruuppppp.. paaatrrruzeeeciii.. siii… treeeei!!”. Avionoaie zambi multumit si concluziona: „Asa va vreau!”

De afara se auzi cum porneste un motor mare, apoi o vibratie puternica strabatu tot corpul avionului. Avionoaie facu rapid gesturile clasice de prezentare a evacuarii de urgenta si de folosire a vestei de salvare, apoi disparu iar pe usa de la cabina pilotilor. Cobori treptele si se strecura iar in baraca de OSB. „No Gogule… hai sa mai bem doua cafele… am doua ore libere de la dromaderii astia….”.

Dupa doua ore, Avionoaie se ridica de pe lavita si ii spuse lui Gogu: „No, hai da socul ala in motorul de tractor sa scapam si de treaba asta cu adrenalina”. Gogu se ridica, mesteri ceva la motorul care duduia langa autobuz si acesta incepu sa bata si sa huruie disperat.

Avionoaie reveni in avion si anunta stresat: „Pilotul ma anunta ca sunt probleme la motor…. Si cabina se depresurizeaza… Va rog sa ramaneti calmi pe locurile voastre….. In cateva secunde puteti sa va puneti mastile de oxigen…”. Turistii incepura sa tipe usor, panica se simtea in aer iar din plafon cazura patru siruri de cablu-brida cu niste ventuze la capat. Toti se grabira sa isi indese fetele in ventuze in timp ce pe Avionoaie, cu capul la perete, il infunda rasul. Dupa 3-4 minute tensionate la maxim, motoarele se oprira brusc. O voce disperata din fundul avionului: „Ne prabusim???”. Avionoaie striga: „Nu,… nici vorba!!!”, apoi anunta victorios: „Draga grup… am aterizat cu bine la Monastir!!!…. Va rog aplauze pentru maiestria pilotilor nostrii!!!!”. Din tot avionul rasunara urale si aplauze furtunoase. Pe sub scaune se scurgeau siroaie de transpiratie, urina si alte lichide specifice unui zbor peste Marea Mediterana.

Un burduf similar se conecta la avion si, cu mare greutate, grupul de turisti se tari in autobuz. Peste capetele tuturor, vocea lui Avionoaie spunea: „Dupa cum vedeti, agentia noastra are o retea extinsa de filiale, toate in Europa, dar acum am deschis una si aici in Monastir. Observati va rog ca autobuzul este identic cu cel de la plecare, ceea ce constituie emblema noastra si o adevarata mandrie pentru noi”. Turistii stateau pe scaune, gafaiau de oboseala, caldura si stres. Acelasi turist mucalit il lua deoparte pe Avionoaie si-l intreba soptit: „Care a fost problema cu motorul avionului nostru? A fost grav?” Avionoaie raspunse sumbru: „Da, pilotii au vorbit cu turnul de control si problema a fost cu teroristii afgani si cu grupurile de interese, dar ramane intre noi ca sa nu creem panica!…. Si mai vreau sa-ti spun ceva. Tu vei fi omul meu secret in grupul asta de turisti. Sa ii ti din scurt, sa nu accepti accepti orice prostie pee care o viseaza vreunul, sa ii controlezi la sange si,… ai grija!,… sa fi constient de onoarea si raspunderea pe care o ai!”. Mucalitul, devenit brusc serios, il asigura pe Avionoaie ca e omul lui si se poate baza neconditionat pe el.

Dupa inca vreo 10 de minute de mers, autobuzul opri si alt burduf se conecta iar la el. Avionoaie explica: „Formalitatile la receptie le-am rezolvat eu. Vom face trecerea direct in hotel. Cerintele de securitate o impun si, in plus, afara e foarte cald. Veti fi debarcati direct pe holul hotelului, veti lua in primire camerele de la stanga la dreapta”. Mucalitul incepu sa zbiere spre grup: „No!!!… Ati auzit ce-a zis domnu’ ghid…. Hai, repede, miscare!!!!…. Daca ramane unul in urma, ii rup picioarele!!!”. Grupul se precipita din burduf si in 3-4 minute toti erau cazati in sirul de camere. Camerele erau identice, dupa un standard spartan bine gandit. Camera era ingusta, vopsita in alb, avea doua paturi suprapuse si un geam vopsit in alb mat. Cuierul de haine era fixat in suruburi pe usa de la intrare. Un turist scoase capul afara pe coridor si intreba firav: „Dar baia unde este?”. Avionoaie care patrula pe coridor ii explica: „La capatul holului aveti doua dusuri, o chiuveta si doua WC-uri turcesti. Pe usa aveti programul de acces la baie pentru tot grupul”. Alti turisti se ivira pe hol si Avionoaie continua: „Pentru masa all-inclusive,… vedeti ca la capatul celalalt al holului este o debara plina cu conserve de sprot si zece lazi cu bere Neumarkt. Aveti grija cum le consumati ca altele nu primiti. Paine nu se distribuie ca aici e cald si n-aveti nevoie. Acelasi regim si pentru desert…. Si acum va las sa va odihniti dupa drum, ne vedem tot aici maine dimineata la ora 10”. Apoi intorcandu-se lateral catre turistul mucalit, spuse catre grup: „Pe domnul turist l-am autorizat eu sa va controleze si sa se asigure ca se respecta ordinea, disciplina si toata gama valorilor Islamice”.

Avionoaie iesi pe o usa mica si se indreptra spre aceeasi baraca de OSB. Gogu rasucea in maini o motocoasa veche si injura ca nu-i da de capat. Vazandu-l pe Avionoaie ca iese din grajd spuse: „I-ai cazat pe fraieri?”. Avionoaie: „I-am cazat, da-i dracu….”. Grajdul fusese usor amenajat, in sensul ca boxele vacilor fusesera separate cu OSB, fusesera montate usi ieftine de la Dedeman, vopsit totul intr-o lavabila de doi lei, inclusiv geamurile. Asa aparuse Hotelul Tunisia Magnifica Resort&Spa de 5 stele. Gogu incepu sa rada: „Am vazut ca 10 minute ai tot facut ture cu autobuzul sa creada fraierii ca hotelul e departe de aeroport…. Parca de obicei mergeai doar 2-3 minute….”. Avionoaie: „Sunt obosit si io ma Gogule… Saptamana asta e al treilea grup… Las’ ca maine scap de astia si ma odihnesc si eu…”.

Exact la ora 4 dimineata, Avionoaie intra val-vartej in grajdul zugravit hotel, si incepu sa deschida in fuga toate usile camerelor. Striga cat putea: „Alo!!… Alo!!!… Urgent!.. Desteptarea!… Alarma!!!!”. Cu ochii carpiti de somn, in cateva minute toti turistii se stransera pe hol. Avionoaie striga spre ei: „Teroristii au atacat malul marii….  Guvernul Tunsiei ne obliga, spre binele nostru, sa plecam urgent din tara….. Asa ca urgent va faceti bagajele…. Imbarcarea prin burduf in autobuz in 10 minute!!!”.

In vreo 15 minute, toti turistii erau gata de plecare. Exact cu acelasi protocol ca la sosire, acestia urcara prin burduf in autobuz, apoi in avion. Motorul de tractor porni, vibratiile aratau ca avionul zboara, iar Avionoaie spuse solemn catre grup: „Nici nu stiti prin ce pericol grav am trecut!… Dar am scapat!!! Va rog aplauze!… (toti aplauda). Ca sa fie bine in primul rand pentru voi, grupul meu drag 43, v-am pregatit 44 de pungi care contin suvenirurile urmatoare: 2 fotografii din Tunisia, o basca de tunisian, o sticluta cu ulei sfintit de la Locul Sfant, doua pietricele din desert si trei fire de par de camila. Astfel veti putea povesti rudelor si prietenilor cat de minunat a fost in vacanta din Tunisia. Iar secretul care va ramane intre noi este ca guvernul tunisian m-a insarcinat sa va dau la fiecare din voi cate o insigna Cavaler al Desertului in grad de Colonel, in semn de adanca pretuire pentr serviciile aduse Libertatii Poporului Tunisian”. Apoi cu voce puternica striga: „Traiasca Gruplul 43!!!!”. Tot avionul se zdruncina de urale si aclamatii.

Dupa jumatate de ora, turistii erau debarcati diin autobuz, in fata aeroportului, toti dorind sa ii stranga mana ghidului si sa schimbe intre ei adrese de mail si numere de telefon. Avionoaie se pregati sa plece, se urca pe scara autobuzului si striga in urma lui: „A fost o onoare pentru mine sa va servesc in calatoria de explorare a Africii!!!!”. Grupul 43 il privea, majoritatea avea lacrimi in ochi si mainile incepura sa fluture de despartire in urma autobuzului. Margand cu insigna in piept spre case, toti turistii recunoscura ca a fost cea mai extraordinara calatorie a vietii lor. Turistul mucalit chia avea de gand ca de a doua zi sa o oblige pe nevasta-sa sa ii spuna „Domn’ colonel!”.

Reclame

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: