La patinoar

E iarnă, zăpadă multă, sărbătorile de iarnă au trecut si lumea se dezmorțește făcând mișcare la patinoar. Mașinile frământă noroiul apos din mijlocul drumului in timp ce troiene mari de zapadă străjuiesc carosabilul și trotuarele. Patinoarul, ascuns intr-un fel de găleată naturală cu pereți abrupți de cateva zeci de metri asigură gheată bună de patinat până primavara târziu.

Din cerul inourat și intunecat coboară intr-una fulgi de zăpadă. Coada la casierii este de aproape două sute de metri și deși seria a început, cei de la coadă nu renunță deși vor apuca doar jumatate de oră de patinaj cel mult. Un grup de trei tineri reușesc după proba grea a răbdării și statului la coadă sa dea ochii cu casiera.

„trei bilete și trei garderobe va rog…”

Casiera rupe trei bonuri din hârtie galbejită, apoi încă trei. Platesc baieții cu mâna tremurândă, nu-i vreme de stat, fuga la garderobă. Altă probă de răbdare si de înghesuială. Echipamentul mulat, caciula șic, cu un ciucure mic in vârf, patinele de viteză, așa zisele „tăietoare de franzelă”. Inghesuială, viteză, mizică bună, fete venite din tot orasul…

Cei trei viteziști s-au incălzit acum și merg grupati si sincronizați  în tur de patinoar.    Mergeau frumos, ca niste adevărați colegi de an, în „coroană” pe stânga, parcă nici nu exista pentru ei aglomeratia. Își creeau cumva un soi de breșă și efectiv se „prelingeau” cursiv, elegant. Primul dintre ei, conducatorul de grup și-a zărit feblețea dintr-un an paralel alunecănd pe gheață pe niște patine artistice. Tonifiat de apariție patina mai repede si mai îngrijit ca oricând. După el urmau la mică distanță nedesparțiții lui colegi de an.

Viteză….culori….fulgi de zăpadă…tocmai incepe la difuzoarele patinoarului cunoscuta piesa a formatiei „Provizoriu”, atât de antrenanta piesa „Noi cântăm doar temporar”. În timp ce patinează unul din cei trei, ultimul tocmai se intreabă de ce pe lângă versuri trebuie solistul sa facă atâta „hâăăăăăă.. ..hâăăăăăă….hâăăăăăă. …hâăăăăăă…. hâăăăăăă.. ..hâăăăăăă…. hâăăăăăă. …hâăăăăăă…. hâăăăăăă. …hâăăăăăă…. ” pe lânga basul ăla…… dar când încep versurile din nou totul e sublim… nu poți sa nu le retii…”Noi cântăm doar temporar/ Și din ce în ce mai rar/ Pe felia de muștar / De la EA primită-n dar / În picioare ca un far / În mână un chestionar/ Completat, dar…în zadar/ Dau o șpaga la florar/ Să-mi dea o floare de mărar/ S-o dau la mândra mea în dar…” apoi din nou basul ăla și… „hâăăăăăă… .hâăăăăăă.. ..hâăăăăăă.. ..hâăăăăăă…. ”

Brusc un copil de cațiva anișori nefamiliarizat cu regulile vitale ale patinatului in viteză și aglomerație taie pista din centru spre margine ieșind fix in fața celor trei viteziști. Primul, pe fază, apucă  copilul de subsuori, care buimacit de creșterea bruscă a ritmului si de violența impactului era încă complet lipsit de reactie. Doar că  noului grup îi apare în față un elegant grup de fete. Nereușind să se oprească se iscă un carambol. Din spate vin mereu altii și cad peste primii…strigăte, vociferări, injurii…

Din tot vacarmul se aude cel mai tare vocea copilului, speriat și dezorientat striga cât îl țineau plămânii. Din public apare un bărbat îmbrăcat intr-un cojoc bej cu blană alba la guler. Intră pe gheață încălțat cu pantofi. Împinse copilul cu sânge la nas către mantinelă și nici una nici doua îl ia pe primul din grupul celor trei de guler, apoi la pumni.

Lumea se adună ca la circ fără bani. Abia se mai putea patina, nu mai era loc pe gheață. Se puteau auzi frânturi: -măăăăăă!!!!! îți trag una’ de …. El n-a facut nimic…Lasa-l dom-le…

-Ce ai mă cu copilu’? Individul il ținea de guler pe baiat, iar când acesta a spus „n-am nimic cu copilu’ dumneavostra dar ne-a….și n-a apucat să termine ce-ar fi avut de spus ca poc! încasă încă un cap in gură de la părintele grijuliu. Ce mă, mai și  tupeu să răspunzi? și baf…baf…baf  îi mai trânti niste pumni, dar intr-un moment baiatul reuși cumva să se strecoare și să facă slalom printre amabilii patinatori care incercau sa-l prindă, că doar….se termina circul altfel! Luă viteză si ieși de  pe gheață și escaladă incalțat cu patinele peretele abrupt din partea de sud a patinoarului. Nu cădea pentru ca patinele de viteză se infigeau in zăpadă și pământ și în curând reuși sa se prinda de gardul de sârma din capatul pantei. Acolo se întoarse cu fața spre patinoar și urmarea ce se întâmplă.

Cei rămași pe gheață continuau să patineze, uitând,  se pare, incidentul. Ar fi dorit o oglindă să vadă cât de tare l-a „avariat” la figură tâmpitu’ naibii….auzi tu…”ce ai cu copilu”….merită un șut in c****…ce caută cu un copil așa mic seara pe gheață când vin ăștia mari la distracție? Dar, spre groaza lui constată de sus privind că încă tatal copilului îl caută, că vrea sa-l învețe minte. Nu mică i-a fost mirarea când observă alaturi de urmaritorul lui un grup de persoane si…cei doi colegi cu care venise la gheață. La un moment dat vede ca barbatul cu cojoc le da ceva celor doi colegi. Pareau a fi două bancnote de câte o sută.  Apoi, cei doi incep sa urce – tot cu patinele în picioare panta abruptă spre el. Altfel nu se putea urca, fiind abrupt și alunecos. Se gandi: „ce bine, uite, e bine să ai prieteni…au negociat, m-au ajutat sa cad la pace..” Se aștepta la o discuție cu ei dar … când au ajuns sus lângă el fara nici un comentariu il apucară de brațe și-l împinseră la vale. Nu s-a prins de gard la timp și acum ei trăgeau de patine iar mâinile nu mai aveau ce apuca..astfel in scurt timp se afla din nou în fața bătăușului. Iar gură-cască, iar cap în gură…pumni, înjurături…

De copil se ocupau doua femei, una spunea: Lasă, îl bate tata de-i sună apa-n cap!!! Țăranu’ p****…

Baiatul reuși din nou să se strecoare, de data asta plecă la pas spre vestiar în timp ce tatăl-bătăuș striga: -Chem miliția, dacă încerci să pleci va fi vai de capu’ tău! Apoi o voce se auzi: – E deja aici echipajul…e deja în dreptul casieriilor!  Aici!!! Aici e!!!   Băiatul continuă drumul spre vestiar. Femeia grasă de la vestiar vazându-l i se adresa ironic: Nooooo!!!! da ‘ ce! ai dat cu capu??? ha-ha-ha…Baiatul intinse numarul, sa-i dea hainele…la care femeia zise:  Nu-ti pot da hainele…trebuie sa rezolvi cu domnu’….pe urmă ți le dau. Pe usa vestiarului intră cei doi colegi. „Ieșiti de aici! N-am ce să mai discut cu voi!” La are ei fără sa-l bage în seamă: „El e…aici…” Pe ușă intra trei milițieni. „El este elementul turbulent?” întrebă unul dine ei. Unul din ei se adreseaza baiatului: „sânt sergent major Leguma Petru…scoate actele! Un buletin ceva! Hai! Și repede că ma doare capu’! Baiatul spune că actele sunt in hainele din vestiar…dar n-apucă să termine fraza ca observă buletinul sau în mâna agentului. Doamna de la vestiar i-a cotrobăit in geantă! Odată completat procesul verbal sergentul major îi arunca baiatului buletinul și zise: Data viitoare dacă mai faci scandal te băgăm la arest! Acuma e destul că o să propunem să te mute disciplinar la altă facultate. Lasă că știm noi…cunoaștem noi elementele astea….Hmmm…studenți…

Intre timp toți părăsesc vestiarul. Lumea continuă să patineze. Un alt copil intră in vestiar insotit de bunicul său. Vazand halul in care se află, se adresează celui mic: Uite…da…nenea a luat bataie și acuma pleacă acasă…nenea a luat bataie și acuma pleacă acasă…

Reclame

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: