La scaldat 2

Habar n-avea Ion Creanga ce fan-club a generat in urma lui cu povestea lui „La scaldat”…. Romania zilelor noastre, noapte-spre dimineata. Scufita Rosie si Lupul stateau in masina. Orice lup regulamentar s-ar fi adresat direct: „Te mananc Scufito!!!”. Dar lupul romanesc o lua pe ocolite si isi exprima doar o dorinta colaterala in discurs: „Vreau sa te mananc Scufito!!!”. Scufita, sprijinindu-si un picior de bordul masinii, il privi scurt si zise: „Hai plimba ursul, lupule…. mai bine m-ai ajuta sa imi dau cu crema picioarele astea, ca, uite… nu ma ajuta nimeni….”. Vexat de situatia nou creata, lupul se ineca, ramase fara replica si, mecanic, lua cutia cu crema din mana scufitei si astepta cuviincios ca aceasta sa ia o noua portie de crema pe degetelul ei sensibil. Prin fata lor trecu o vulpe plictisita care intoarse capul doar sa vada mai bine luminile de faza ale masinii. Lupul incerca sa reintre in poveste: „Scufito, dar tu trebuie sa ma intrebi de urechi, de ochii…. stii tu,… ca in poveste”. Scufita raspunse dulce: „Dar lupule…. eu te iubesc tare mult… dar baga mare, ca avem drum lung si pierd ultravioletele…”. Lupul se gandi un pic, poate nu mai stia el bine povestea… apasa acceleratia si masina porni pe sosea spre sud. In prima parcare neplatita, in mijlocul padurii, lupul isi incerca iar norocul: „Scufito, acum chiar intentionez sa te mananc!”. Scufita, probabil neauzind spusele lupului spuse: „Ce bine ca ai oprit aici… mor daca nu fac pipi…. deschide si usa din spate, sa fac pipi intre usi, sa nu ma vada camionagii astia nesimtiti care trec cu TIR-urile”. Resemnat, lupul ii pregati pozitia, in asa fel incat Scufita sa fie protejata de privirile eventualilor soferi. Apoi se intoarse si el cu spatele ca sa nu vada nimic nici el. Dupa trei secunde, pe langa piciorul lui se scurgea un paraias de lichid galbui. In spate, Scufita mototoli un servetel si spuse cu ciuda: „Ce bine daca mi-as fi adus cu mine o chiuveta cu apa calda….”.

Dupa inca ceva timp, stateau amandoi in centrul urmatoarei localitati. Lupul isi pregatea iar replica celebra. Scufita i-o lua inainte si spuse: „As manca ceva bun…. sau mai bine as bea ceva sifonat si rece…. sau mai bine o cafeluta cu lapte…. sau mai bine niste inele de ceapa prajite,… sau niste pui pane…. sau niste…”. Lupul inghiti in sec si, cu voce pierita, marturisi: „Scufito, n-am nici un ban la mine…. dupa cum vezi am doar blana, fara buzunare…. e adevarat ca am cardul, dar e pus bine….aaaaa…. in partile rusinoase…..”, apoi se inrosi ca un rac. Scufita: „Vrei sa spui ca tu iti pastrezi cardul in fund?…. ce caraghios…. ma rog, nu-i nimic… dar ai bani pe el?”. Lupul sari imediat in sus: „Da… sigur ca da…. sa vad…. parca mai erau ceva bani…. trebuie sa verific la bancomat…”. Scufita nu-l asculta si continua: „Eu imi tin cardul in geanta Vuiton” si i-o arata lupului. Geanta avea pe o parte o fereastra transparenta cu doua carti frumoase la vedere: „Adevar si existenta” de Jean Paul Sartre si „Filosofia in epoca tragica a grecilor” de Friedrich Nietzsche. Scufita: „Nu-i asa ca sunt doua carti frumoase?”. Lupul incremeni si ramase cu gura cascata.

Dupa inca ceva timp, lupul si Scufita se balaceau amandoi in piscina cu apa calda. Apoi treceau in sauna, apoi in piscina, apoi iar in sauna, apoi iar in piscina…. Lupul isi pregatea iar replica celebra. La dus, sub apa fierbinte, prinse momentul: „Scufito, m-am tot gandit bine… probabil ca vreau sa te mananc!”. Scufita raspunse rapid: „Lupule, acum n-am timp…. hai mai bine afara pe terasa ca soarele e sus si vreau sa fac plaja” si o zbughi afara. Lupul isi baga coada intre picioare ca sa se vada clar ca e trist si se duse dupa ea. Afara, Scufita era deja tolanita pe un sezlong, luminata intens de soarele de octombrie. Dupa cateva minute exclama catre lup: „Vai, ce-mi place soarele…. as sta la soare pana as face herpes…”.

Dupa inca ceva timp, lupul incerca iar sa intre in poveste: „Scufito… intreaba-ma si tu de ochi, de urechi…”. Scufita: „Hai mai lupule sa iti fac pe plac: … De ce ai ochii mari?…. De ce ai urechile mari?…. De ce ai slipul ud?….”. Lupul inlemni, depasit de situatie. Ramas fara aer, lupul tacu si se intoarse catre bagajul de mana cu care intrase la piscina, scotoci un pic si scoase un aparat de fotografiat. Macar sa-i faca o poza Scufitei si, cand o sa manance iar maine dimineata Eugenia cu apa, sa priveasca poza ca sa vada ce mancare frumoasa statea ieri pe sezlong in fata lui.

Dupa inca ceva timp, Scufita spuse: „Mai Lupule… dar tu n-ai pofta de un gratar?… hai sa mergem ca stiu eu un loc bun de un gratar”. Lupul, incercand sa isi aduca aminte de replica celebra care il facuse faimos, spuse: „Scufito, daca vin la gratar, sa stii ca eu te mananc!”. Scufita sari vesela in sus: „Perfect… si eu vreau sa mananc un gratar…” apoi cazu brusc pe ganduri: „…dar ma doare degetelul mic de la picior ca am pus pe el patru straturi de crema azi dimineata si trebuie sa ma duci in brate…. ti s-a uscat slipul?… vezi sa nu-ti cada cardul si sa-l pierzi, ca e tare pacat….”.

Anunțuri

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: