Anul 2114: Cel Rau ataca

Este anul 2114. Nici nu vreau sa-mi inchipui cat de prost se traia acum 100 de ani. Azi, tehnologiile, geografia, mediul, politica, mass-media si viata umana s-au schimbat mult. Toti oamenii traiesc bine, dorm, calatoresc si mananca tot ce doresc. Medicina a facut progrese uriase, omul traieste peste 140 de ani si bolile au disparut complet. Din cand in cand, pe fluxurile de stiri ni se reaminteste ca sa nu uitam, revolutia care a dus la viata asta lunga si fericita a omului. In anul 2059 s-a inventat fermoarul biologic, si cum SUA si limba engleza au condus si conduc in continuare lumea, a fost numit si recunoscut prin ONU sub numele: Revolutia Bio-Zip. Chirurgia restauratoare a facut minuni. Practic toate organele corpului sunt curatate periodic si corpul uman trece printr-un adevarat proces de intretinere si mentenanta. Pentru fiecare parte anatomica s-a proiectat, realizat si instalat un Bio-Zip specific. In unitatile service specializate, omul e desfacut fermoar dupa fermoar, pana la cele mai fine organe si componente, spalat, curatat si apoi inchis pe rand la loc, in ordine inversa. In toata lumea sunt unitati de productie Bio-Zip care fac fermoare biologice. Aceste fermoare sunt instalate sub anestezie generala in toate organele corpului copilului de 2 ani. Fermoarele au capacitatea de a creste odata cu organismul gazda si, doar in cazuri extreme trebuie schimbate cu altele noi. O conditie importanta este ca procesul de instalare al Bio-Zip-ului sa se faca sub lumina rosie, exact ca in vechile laboratoare foto. Daca o raza de soare atinge si pentru cateva secunde fermoarele biologice interioare, imediat acestea se oxideaza, ca si cum ar rugini brusc. Apoi, in cateva minute se lichefiaza intr-o pasta rosie, asemanatoare cu sangele aproape inchegat. Schimbarea fermoarelor biologice defecte cu altele noi este destul de costisitoare si ia timp. Probabiul de aceea in comunitatile mai sarace, s-a optat pentru inchiderea unor straturi din corp cu nasturi sau chiar cu sfori de canepa subtiri. Pana la urma, depasind si unele proteste ale organizariilor religioase, oamenii au acceptat bucurosi Bio-Zip-urile si, drept dovada, fermoarele biologice au intrat chiar si in folclorul urban.

Dar acum asta e deja istorie. Luna trecuta, in statul Nevada din SUA a inceput ceva de neconceput pentru ziua de azi. Prima data am aflat pe fluxurile de stiri ca este ca o epidemie, apoi ca se propaga repede si duce la revolte sociale, alienare si frica generalizata. O entitate necunoscuta haituia oamenii pe strada, in case, la birou, in metrouri sau oriunde ii prindea. Ii insfaca, ii trantea pe jos, le desfacea brutal fermoarul biolgic principal de pe spate, sfasia carnea si rupea celelalte femoare de interior apoi ii atarna pe cei atacati pe garduri ca sa-si dea ultima suflare acolo in lumina soarelui, inundati de pasta ruginie a fermoarelor rupte si ruginite. Cand problema a trecut Atlanticul, am aflat ca si din est, Rusia este afectata major de catastrofa asta. Nimeni nu stia ce se intampla, doar starea de frica paralizanta crestea pe zi ce trece. Se insinuase totusi un nume pentru ce se intampla, apoi toata lumea doar asa il numea: Cel Rau. Cercul mondial se apropia de inchidere completa si asta va avea loc se pare chiar aici la Cluj.

Auzisem de gramezile de oameni care terifiati se strangeau spate in spate, cu pieptul spre exterior, urland si blestemand in gol. Incercau sa-si apere fermoarul principal din spate dar, mai repede sau mai tarziu, erau smulsi din grup, sfasiati, cu fermoarele deschise obscen in bataia soarelui si atarnati grotesc pe gardurile sau ferestrele imobilelor.

Privesc pe geam cum pe strada Eroilor trec grupuri de oameni cu ochii rataciti si strigand unul la altul. Trebuie sa inceapa si la noi din clipa in clipa. Un zgomot greu se aude peste oras, dinspre Manastur. Nu stiu ce sa fac…. imi spun totusi sa continui sa scriu aici la calculator. O marturie trebuie sa ramana in urma noastra…

Vad prima victima. Un batran este apucat brusc de umar, este aruncat in mijlocul strazii si, sub ochii celorlalti oameni impietriti, este intors pe burta, fermoarul principal i se desface cu un zgomot surd, apoi in gemetele de durere si groaza ale omului, toate celelalte fermoare ii sunt rupte iar lumina soarelui cade direct pe el. Aceeasi forta nevazuta il ia si-l atarna pe panourile publicitare din mijlocul strazii. Oamenii urland o iau la fuga. Vad cum sunt trantiti la pamant, la intamplare, unul cate unul, si toti sfarsesc la fel, pe garduri sau pe stalpii electrici de iluminat. Sub ei se strange un lichid gros si ruginiu.

Stiu ca urmez eu. Vad aerul tremurand in fereastra. Cel Rau e in fata mea. Iau un cutit din sertar, imi tai brusc mana stanga, o apuc si o arunc in el. Apoi imi tai urechile si le arunc in el. Imi crestez primul strat de piele, ajung la fermoarele de interior si incep sa mi le desfac singur. Uite!… vilozitatile esofagului…. ce mari sunt… le tai repede cu lama cutitului si le arunc buchet spre Cel Rau.

Aerul tremura in fereastra. Decupez marginile plamanilor si le arunc spre fereastra. Fermoarul duodenului il las inchis. Tai cu totul si arunc duodenul spre fereastra. La ce  mai pot renunta?… Trag de intestin, il intind pe masa langa tastatura si il fac bucati mici. Le iau pe rand si arunc cu sete spre fereastra. Incep sa ametesc si nu mai vad bine.

Aerul tremura in fereastra. Stau in penumbra si scriu inca cateva cuvinte aici pe calculator. Ma uit la mana dreapta ramasa. Este plina de cleiul ruginit al fermoarelor mele. Mi se face rau si, in cadere, ma sprijin de ecranul calculatorului.

Aerul tremura in fereastra.

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: