„Casa Neagră”

Cerul acoperit de un plafon de nori te indeamna la drumetie. Este cum e mai bine, nici rece, nici cald.  Cararea iese din padurea de fag si intalneste drumul comunal care duce spre comuna Meciu. Comuna Meciu este compusa din patru sate: Meciu-Stadion, Meciu-Batausi, Meciu-Infirmerie si Meciu-Balarii. Aici trebuie sa cautam in satul Meciu-Batausi celebra Casa Neagra, care este obiectivul nostru turistic pe ziua de azi. Intram in Centrul de Informare Turistica de Perimetru si aflam calea spre vestita „Casa Negra”.

Dupa circa patruzeci de minute de parcurs pe jos se poate zari deja pe o coama de deal, intre alte case cu acoperisul din tigla rozulie o pata neagra, de unde nici o raza de lumina nu face cale intoarsa. Acolo este „Casa Neagră„. In marea de acoperisuri rozulii din tigla, printre multimea de coroane de copaci se poate vedea o pata neagra, mata, parca lipsita de orice perspectiva, monstruoasa ca o greseala in peisaj.

Odata ajunsi descoperim casa imprejmuita de ziduri negre, fara vegetatie, curtea e si ea neagra, parca vopsita cu pistolul de vopsit, casa e neagra si ea, este un negru mat ca interioarele de la aparatele foto pe film,  sunt vopsite si geamurile, ramele cu sticla cu tot, in mod cu totul ciudat locul pare ocolit nu doar de pasari si mamifere dar si de insecte.  Legenda spune ca un om, pe nume Zdamăsi, de loc din satul Lăbăsani urmarit fiind de galeria adversă spre a fi bătut „ca la carte” s-a ascuns in aceasta casă si bătăusii i-au pierdut definitiv urma. Singura problemă este că de atunci Zdamăsi n-a mai fost vazut niciodată.

Ne uitam cu totii in pliantul cu oferta. In afara de mine toti aleg numarul cu „Micsorarea ceaunului sub gardul Bisericii Gotice” .  Eu de astfel de numere cu iluzii optice sunt sătul, asa ca avand dare de mana trec peste toate ofertele de iluzionism si ajung la cea mai scumpa: Intrarea si disparitia in „Casa Neagră”. Cei din grup se uitau acum la mine de parca as fi un grandoman, ca n-am ce face cu banii, ca vreau sa le arat lor ce-mi permit, ei nesolicitand decat „micsorarea ceaunului”. Eu sunt rugat sa stau mai deoparte, sa ma pregeteasca pentru introducerea in „Casa Neagra”. Apuc sa vad de departe cum un ceaun de fonta este introdus intr-un mic intrand de piatra sub gard, apoi in urma unor descantece ciudate incepe sa pocneasca si in final ajunge mic cat o cana desi initial a fost ditamai ceaunul. Impresionant!  Apoi, urmeaza „cireasa de pe tort” : „Vrajitorul” se adreseaza grupului: hai, dati-mi acum un obiect, care vreti voi! V-il micsorez!!!!   Grupul se uita neincrezator, gandindu-se ca oricum ceaunul fie era din start o miniatura si a fost marit cu oglinzi convexe, fie a fost – simplu- inlocuit.

In dreptul meu apar patru persoane, imbracate evident in negru, apoi vine si „vrajitorul” care este imbracat cazual. Ma intreaba daca pot sa ineapa procedura. Se strange tot grupul si se uita la mine. Cei patru executa in jurul meu un dans bizar. Apoi se grupeaza undeva intre mine si grup si-mi spun  ” Acum gata, poti incepe sa te duci sa te plimbi prin casa. Nu te mai vede nimeni”. Abia atunci am putut sa vad cum ceilalti se tot uitau dupa mine dar nu reuseau sa ma vada, spunand ca in timpul dansului as fi putut fugi pe-acolo…sau pe-acolo…

Cineva din grup se uita disperat la un obiect mic de 2,3×4,2 cm. Era smartphone-ul lui, micsorat cu totul, cu toate detaliile micsorate la scara: zgarieturi, actibild, husa. A raspuns provocarii si si-a dat smartphone-ul propriu…Incredibil! Este si functional, dar evident rezolutia ecranului a avut de suferit, se pare ca tehnica are lacune, nu toate componentele au suportat bine micsorarea.  Oare nu cumva telefoanele sunt fabricate mai mari si micsorate ulterior? Asta ar explica multe despre miniaturizare!

Fac primul pas peste prag. Ma uit inapoi spre intrare pret de o clipa. Apoi parcurg un coridor lung. Ajung la capat. Deschid o usa, apoi inca una. Deschid toate usile. Nu mai stiu pe care usa am venit si pe care ar trebui sa plec. Plec cumva la intamplare. Alte coridoare, alte usi. Toate sunt vopsite la fel, toate au doar geamlacuri la inaltime care lasa sa intre lumina dintr-un coridor intr-altul. Mie sete. Mi-e si foame. Ma uit la ceas si nu-mi vine sa cred. Daca n-a luat-o razna cumva rezulta ca ratacesc pe coridoarele astea de cincizeci de ore. Imi trec prin cap tot felul de ciudatenii, cum ca m-ar inchide aici la sfarsitul programului, sau ca ma asteapta toti la iesire…sau poate nu…Vai cat de idiot sunt…doar am telefon mobil…ia sa sun…Mana coboara in buzunarul drept al sacoului si gaseste un obiect care ar trebui sa fie un telefon mobil, dar in locul lui e doar o bucata de argila uscata care includea fire de iarba, sarme si gunoaie. Cum a ajuns acolo bucata de argila?

In lipsa de altceva iau bucata de argila si incerc cu o bucatica de sarma scoasa din ea sa scrijelesc o schema a tuturor coridoarelor si usilor. Dupa eforturi de ordinul zecilor de ore, flamand, dezhidratat si nedormit gasesc in sfarsit ceva strain de ceea ce am vazut ultimele multe zeci si zeci de ore: O usa necunoscuta care ar trebui sa fie…iesirea sau…macar intrarea in alt labirint. Se aude larma. Cu greu deschid o usa alba cu patru geamuri, intepenita de vopsea veche si straturi de praf. Cred ca de multi ani n-a deschis nimeni usa asta…Cativa copii alearga pe scari…unul din ei arunca o minge, altul scapa o geanta…nici nu ma vad. Ies in curtea unei scoli. Undeva departe se aude un tramvai. E seara. Sunt intr-un oras mare, habar n-am unde sunt. Nu trece mult si-mi dau seama ca se vorbeste in jur o limba care n-o cunosc. Firme luminoase cu litere care nu-mi spun nimic clipesc in lumina serii. Lumea se uita la mine si se aduna tot mai multi curiosi. Fug inapoi spre coridor, caut usa pe care am iesit. Gasesc coridorul dar nu si usa. masor coridorul pas cu pas…aici, am iesit chiar de aici…imi zic, pipaind peretele rece cu palma.

Anunțuri

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: