Batrana cu paianjeni

Masina cu reporteri ratacea deja de ore bune prin cartier. Dupa cam o ora si jumatate de cautari si invartit in jurul cozii gasira apartamentul umbrit de la parterul unui bloc sordid de pe aleea Napolitanei. Coboâra din masina vizibil incomodati de numeroasele echipamente inghesuite intr-o batrana Dacie break. Intra in scara blocului, unde  gasesc lesne apartamentul cautat, era singurul apartament cu usa de tip vechi, de cand era construit blocul, vopsita intr-o nuanta de verde inchis si inegrita suplimentar de patina vremii.  Acolo isi duce batranetea, pensionata de la Fabrica de Suruburi cu Filet pe Dreapta doamna Bobârnacea Varzălină cunoscuta in zona si sub numele „Cartofa”, Vazelina (de la Varzălină) sau Vezălain (tot de laVarzălină).

Reporterii de la usa: Buna ziua!

–  Sa traiti ca trebuiti! raspunse doamna Varzălină

–  Am venit, noi suntem….cu colegu’ ati vorbit ieri la telefon…..

–  Haideti, asezati-va pe unde puteti…zise batrana, miscand cateva scaune care erau bine bandajate de panze de paianjen.

Reporterii incep sa filmeze. Peretii, plini de tifon si panze de paianjen, aglomerari de tifon, poze vechi ascunse sub straturi groase de panze de paianjen. In anumite locuri se pot observa niste intranduri circulare iar o privire mai atenta va deslusi patru varfuri de picioare negre de paianjen ce asteapta rabdatori prada.

Batrana amorseaza filtrul de cafea din plastic luat de la supermarket. Filtrul de cafea incepe sa rasufle greoi, ca un stegozaur ranit iar pe fundul vasului isi fac aparitia primele picaturi de cafea. Pe unul din peretii igrasiosi si cu dantelaria aurie inegrita de curgerea vremurilor se putea zari o fotografie mare alb-negru, inramata cu o rama bogata si aurita, o blonda superba, cu buze senzuale, cu parul lins, drept si lung.  Era ea, doamna Bobârnacea Varzălină in vremurile ei de glorie, cand lucra ca secretara la Fabrica de Suruburi cu Filet pe Dreapta (FSFD).  Cu greu ai fi putut recunoaste trasaturile ei, mai mult dupa structurile osoase ale chipului, caci in rest totul e schimbat de trecerea nemiloasa a anilor: Parul e sur, valvoi, lasa sa se vada o chelie palida in ciuda unei fundite negre cu buline gri prinsa cu mestesug in parul rar, trupul arata ca un morman de gelatina opalescenta vascularizata cu structuri movulii ascunse vag de rochia de vara, calcaiele enorme si invelite in niste structuri cheratinoase galbene ce seamana cu coaja pepenelui galben, unghiile de la picioare, vizibile prin sandale, galbui si incovoiate de o grosime apreciabila.

Reporterii isi fac treaba: – Spuneti-ne, cum de v-a venit ideea sa tineti paianjeni in locul unor animale vertebrate, ca de  exemplu caini sau pisici? sau…Hamsteri? Sunteti fericita in prezenta acestor nevertebrate? Cum de nu va este frica de ei?

Doamna Bobârnacea Varzălină sorbi din cafea, aseza cu un clinchet ceasca in farfurioara, apoi zise: Vedeti cum e….fiecare cu preferintele lui. Paianjenii sunt ieftini de ingrijit, sunt niste adevarate bijuterii ale naturii. Sunt rabdatori, buni postitori si uitati, vedeti sunt si buni parinti. Cel de acolo, o femela de paianjen-lup (Lycosa singoriensis) e in stare sa caute coconul cu oua zile in sir daca-l pierde, acuma sta si le pazeste. Acolo moare, langa ouale ei. Acolo moare. Dupa ce ies nimfele mai traieste doua -trei zile si-si da duhu’! Nici un om nu e in stare de asemenea eroism pentru copii sai! –  Zise doamna  Bobârnacea Varzălină in timp ce misca usor cuibul de panza ca sa poata operatorul sa filmeze frumusetea de paianjen mare si paros. N-am cheltuit nimic pentru ingrijirea lor, se ingrijesc singuri si mor exact la timpul potrivit lasand o droaie de urmasi. Hrana vine singura pe geam vara, uite aci la un metru e containeru’… si iarna stau cuminti pana apar primele muste.

Reporterii in timp ce filmeaza fara sa-si dea seama deranjeaza panzele paianjenilor si numeroase exemplare incep sa misune pe pat, pe podea, pe hainele lor, pe pereti. Exemplare mari, negre lucoase si cu peri rari incep sa se tarasca care-incotro prin apartament. Reporterii se precipita spre usa, primii doi au si iesit din scara blocului fara macar sa salute, scuturandu-si de zor hainele, tropaind si facand piruete.    Ultimul, mai curajos, care a vazut o reclama la televizor striga in gura mare: „m-a muscaaat!!!!!      m-a muscaaat!!!!!    auuuuuuu ce usturaaa!!!!!” la care batrana zice:  ” Nu patesti nimic, e puiut, s-ar juca si el!”

Intorcandu-se si privind locul in care a sezut, reporterul tocmai vede un paianjen mare  cu picioarele din fata ridicate pentru atac care face salturi incercand sa-l muste din nou. Oripilat si frecandu-si muscatura se precipita si el spre usa…

Reclame

Etichete:

3 răspunsuri to “Batrana cu paianjeni”

  1. Zorin Diaconescu Says:

    Fiecare cu păianjenii lui. 🙂

  2. jean Says:

    in lupta cu arahnofobiei…media e mereu in defensiva

  3. jean Says:

    arahnofobia, scuze

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: