Promotie la smantana

„Ce reclama tare!!!” isi spuse in gand domnul Prunishte in timp ce-si desfacea o bere, stand sprijinit de capatul bombat al strungului de serviciu. In hala era liniste, pauza de mic-dejun se prelungise nefiresc pana la pauza de pranz. Acum toti asteptau pauza de cafea de ora 3 ca apoi sa plece spre case, dupa inca o zi rodnica de munca. Pe plasma de serviciu rula un spot publicitar al fabricii in care lucrau chiar ei. Conducerea considerase, pe buna dreptate, ca produsul si reclama trebuie sa convinga clientul, incepand chiar cu proprii muncitori. Corect!!!.

Reclama era foarte interesanta: imaginea este nemiscata si arata spatele unei plasme, cu toate mufele si conectorii bine iluminati. Dupa 10-12 secunde de asteptare incordata, dinspre privitor apare o mana cu o surubelnita in cruce. O sprijina de mufa „video-out”, apoi se rasuceste usor stanga-dreapta, apasa tare, din greu si … brusc sparge si mufa si carcasa de plastic si se infige in interiorul plasmei pana la maner. Mana care tine surubelnita se desface de pe maner si dupa 2 secunde de ezitare, se strange pumn cu degetul mare in sus, semn ca totul e in regula. Pe banda de scrol de jos apare de la stanga la dreapta, cu litere mari si roz, urmatorul indemn: „Cumparati Cuiul Smantana!!!”

Deja toti colegii stiau pe de rost reclama si, in punctul culminant, strigau in cor: „Ruuupe-ooooo!!!!”, apoi radeau bine dispusi. Doar seful lor, maistrul Linishte Marius, nu gasea deloc amuzant si potrivit rasul in cor al muncitorilor. O considera lipsa de loialitate si disciplina si, de ficare data cand se auzeau chicotele muncitorilor se intorcea incruntat si striga la ei: „Linisteeee!!!!…”. Muncitorii taceau, isi dadeau coate si isi sopteau unul altuia: „Iar se striga pe el sefu’…”.

Dar maistrul era mereu la datorie, gata sa vada cea mai mica neregula in hala. Ii placea sa doarma, de fapt adormea de cum se punea in scaun. Dar ca sa nu se bage de seama ca doarme-dus, maistrul Linishte isi tatuase pleoapele ca si cum ar sta cu ochii deschisi. De la vreo 2 metri nici nu-ti dadeai seama ca doarme. Prima data muncitorii crezusera ca maistrul sufera de insomnie, dar cand unul din ei ii puse in ochi lanterna de serviciu si Linishte nici nu clipi, toti se prinsera de smecherie. Dar tacura malc si se facura ca nu stiu nimic. Din cand in cand mai treceau cu raza lanternei peste ochii lui Linishte si verificau daca doarme sau nu.

Pana la urma tot mai calca vreunul pe bec si Linishte nu avea liniste pana cand nu-l sanctiona extrem de dur pe bietul muncitor. Pedeapsa era stiuta de toata lumea si consta in vopsirea la infinit a cladirii si balustradelor din hala. Deja balustradele isi marisera diametrul din cauza straturilor succesive de vopsea si abia le tineai cu mana, mai mult te sprijineai de ele decat sa te tii.

Dupa ce dadea pedeapsa de vopsire continua, maistrul Linishte se urca in liftul de serviciu, urca pana pe platforma panoramica de la etajul 5 si privea satisfacut cum muncitorii pedepsiti vopseau continuu la balustrade. Foarte curios, de fiecare data cand urca in lift, pe langa el cobora din lift un domn elegant, bine-imbracat, cu cravata mov si batista asortata in buzunarul de sus. Probabil venea de la director care avea biroul la etajul 12, acesta fiind si ultimul etaj al cladirii. Liftul nu urca decat pana la etajul 5, mai sus accesul fiind doar pe scari. Directorul vazuse intr-o revista americana de succes ca un Board adevarat sta la ultimul etaj, asa ca isi mutase biroul la etajul 12. In fiecare zi, tarandu-se pe scari in sus, injura cu foc standardul american de leadership, dar nu indraznea sa isi coboare biroul mai jos. Daca se auzea la minister ca directorul nesocoteste know-haul american?

Revenind la maistrul Linishte, dupa cateva intalniri intamplatoare cu acelasi domn elegant la intrarea in lift, acesta il aborda direct: „Cu cine am onoarea?…”. Domnul elegant se opri derutat, plimba tacut ceva prin gura inchisa, se opinti si inghiti tot din gura, apoi zise: „Buna ziua…. sunt domnul cu reclama. In timpul filmarilor am vazut ultimul dumneavoastra produs: „Cuiul Smantana”…. parea asemanator cu o smantana autentica de la tara… dar dupa ce am gustat… este de fapt mult mai buna…. Uite ca de doua saptamani nu ma pot opri din mancat „Cuiul Smantana”. Acum incerc sa-l conving pe director sa bage „Cuiul Smantana” si la Carrefour si Auchan, la sectorul Lactate…. Pana acum domnul director n-a fost de acord, dar eu revin in fiecare zi cu solicitarea mea… Un mic pas inainte este ca astazi l-am gasit pe director in fotoliu, invartind cu o lingura intr-un borcan cu „Cuiul Smantana”…. Parea incurcat cand am intrat la el… s-a sters repede cu maneca la gura si mi-a zis ca vorbim maine….”. Ar mai fi zis ceva domnul elegant, dar usile liftului se inchisera si maistrul Linishte porni in sus spre etajul 5 sa vada cum muncitorii lui vopsesc balustradele.

In gand isi spuse: „Poate deseara incerc si eu sa-mi fac un sandvish cu „Cuiul Smantana”… sa vad daca mai am paine in dulap”.

Reclame

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: