Noaptea in tren

Cu scartait lung, trenul opreste in statia Valcele. In cele 2 minute de stationare, un barbat greoi, cu doua geamantane verzi si palarie impinsa pe ceafa, urca incet in vagonul 4. Apoi, se impinge voluminos pe culoarul intunecat si soios. Se uita pe rand la numerele compartimentelor, apoi dupa o lunga chibzuinta, trage tremurat usa de la compartimentul 7 si paseste inauntru. Se opinteste si plaseaza geamantanele, fata in fata, pe locurile suspendate pentru bagaje. Abia dupa aceea priveste incruntat in jur sa vada daca mai e cineva acolo. Da, o mogaldeata sta retrasa la fereastra, priveste in noapte si nu face nici o miscare. Barbatul mormaie un: „‘Seara…” si se tranteste pe capatul banchetei dinspre usa. Din cauza socului, mogaldeata este aruncata in sus si cade pe-o parte. „… Aaaa….”, atat striga fiinta asta si apoi se retrage iar grabita la geam. Barbatul, fara sa o bage in seama, isi indeasa palaria pe genunchi, apoi isi pironeste privirea in peretele din fata lui. Trenul merge hurducanat iar afara noaptea e deplina. O umbra cade piezis de pe coridor, barbatul isi vede picioarele cum dispar sub bancheta din fata. Se asterne o liniste patrunsa doar de cloncanitul metalic al rotilor de tren. Dupa 10 minute nesfarsite, barbatul ofteaza: „Da…. iar la drum….” si isi impleteste mainile la piept. Isi sprijina barbia in piept si inchide ochii. Dupa inca vreo 3-4 minute, neasteptat, mogaldeata sopteste spre barbat: „… Veniti de departe?….”. Barbatul sta cu ochii inchisi, isi schimba pozitia bratelor si incearca sa doarma in continuare. In gand intelege intrebarea, dar parca cineva din vis i-a pus-o. Cine oare? Mai sta asa ceva timp, apoi intelege intr-un tarziu ca mogaldeata aia fara importanta il intrebase asta. Deschide un ochi, priveste in intuneric spre fiinta aia curioasa si zise gros: „… Da… de departe…”. Facu o pauza. apoi intreba: „Cum de departe?… Aici am urcat… N-ati observat?”. Mogaldeata se facu si mai mica in coltul ei si ingaima: „Vroiam sa zic ca…. adica…..”. Barbatul plictisit continua: „Asa sunt unii…. se baga in vorba fara sa aiba treaba….”. Apoi inchise iar ochii, incercand sa doarma mai departe. Dar vocea din intuneric continua: „Stiti… scuzati-ma… n-am vrut sa va supar…. ma intrebam doar daca sunteti din zona asta….”. Barbatul ignora complet vorbele mogaldetei si continua sa doarma. Linistea puse iar stapanire pe compartiment. Dupa cateva minute, se auzi iar vocea mogaldetei: „Dar de fapt, unde mergeti?”. Liniste. Mogaldeata iar: „Daca sunteti suparat pe mine, trebuie doar s-o spuneti si va las in pace….”. Liniste. Un macaz trecu pe sub tren cu zornait puternic si zgaltaituri zdravene. Mogaldeata isi drese glasul si zise din nou: „Aveti toate geamantanele aici?… Ca mi s-a parut ca ati uitat ceva jos cand a oprit trenul….”. Barbatul tresari, arunca o privire speriata deasupra, isi numara iar cele doua geamantane, pufni de ciuda si zise: „Ia mai lasati-ma-n pace… da,… am toate bagajele cu mine…. Ce v-a apucat?”. Atat astepta mogaldeata ca si raspuse imediat: „Pai mi-am zis ca incap mai multe lucruri in trei geamantane decat in doua…. si mi-a fost teama sa nu pierdeti ceva pe drum…. V-ati suparat pe mine?”. Barbatul se scutura greu din umeri, se intoarse spre geam si zise cu naduf: „Dar ce?… Par eu ca am nevoie de mai multe lucruri?…. Ce naiba va bagati chiar asa in sufletul omului?”. Mogaldeata zise vesel: „Acum n-o luati si dvs. chiar asa…. ziceam si eu ca un om asa mare ca dvs… ar trebui sa aiba mai multe lucruri… si maieu, si chiloti, si papuci, si niste tricouri…. si multe alte lucruri utile … asa cum are nevoie un om care se muta la tara….”. Barbatul sari ca ars in sus: „Dar, ma rog,…. de unde stiti dvs. ca io ma mut la tara?…. Poate doar merg la Bucuresti la control….Sau poate vin din vacanta…. Adica n-are voie omul sa circule liber cu trenul in tara asta, fara sa-l ia la intrebari orice puslama din tren?…”. Mogaldeata ingheta. Tacu putin apoi zise grav: „Domnule, pe mine sa nu ma faci puslama…. ca intorc foaia…. adica cum? … stau si eu de vorba cu un gras in tren, si nici-una-nici-doua…. obezul asta ma face Puslama…. Ia vezi ca acum chem conductorul sa te scoata afara de aici….”. Barbatul vazu rosu in fata ochilor in intunericul din compartiment: „Ia asculta cucoana…. pe cine faci matale Gras? … Sa stii ca am probleme cu glanda si urmez tratament de doi ani… Eu cred ca vrei sa ma furi…. am mai intalnit io femei de-stea care dintr-o vorba in alta… te trezesti fara portofel… si apoi tot ele tipa ca din gura de sarpe ca n-au nici o vina…. iar daca e vorba asa… pai io chem conductorul aici sa te dea pe tine afara din compartiment….”. fara sa astepte raspunsul femeii, barbatul se ridica in picioare, se apropie de usa, intinse mana si apasa pe intrerupatorul de lumina. Un bec galben si chior se aprinse in tavan. Rosu la fata, se intoarse brusc sa vada cine e obraznicatura aia care il enervase asa de tare. Ei bine… in acel moment barbatul trai surpriza vietii lui. In fata lui, mogaldeata enervanta, cu gura stridenta de tzatza, se dovedi a fi chiar Aurelia, nevasta-sa. „Tu?….. Tu?…. Cum dracu’ ai ajuns aici?….Ce faci aici?…”. Aurelia, cu o fata lunga si albita de spaima sopti: „Nelule!!!!…. Tu esti Nelule? …. Ziceai ca mergi la parinti….. Ti-am zis doar ca ma duc la mama…. Nelule…. Nelule…  nu mai da Nelule!!!….. „.

Reclame

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: