Ne imputinam

Ma uit in jur si vad ca ne imputinam. Ieri eram destul de multi, azi dimineata lipseau cativa iar pe la pranz se pare ca numarul nostru era deja in scadere accentuata. Ma intalnesc cu un bun si vechi prieten si ii declar ca am observat eu ca ne imputinam. Vad ca sta pe ganduri apoi zice grav: „Da…. si eu am constatat imputinarea”. Ma ia cu friguri. Dau din cap cu ingrijorare si soptesc tremurand de frica: „Da, imputinarea este chiar spre noi…”. Ne sfatuim apoi sa mergem spre marginea orasului ca sa vedem imputinarea in exercitiul functiunii. Poate ii zarim vreo vulnerabilitate, poate se mai poate face ceva. Chiar nu putem accepta ca imputinarea sa ne cuprinda perfid pe la spate. La marginea orasului intalnim alti oameni ajunsi acolo de dimineata. Ii vedem pe toti ca stau cu ochii tintiti la imputinare. Aceasta era sprijinita de un fag falnic, se scobea in dinti si privea usor incruntata in zare. Da, se pare ca e groasa cu imputinarea. Speram sa o gasim mai slaba si nemancata, dar ea e voinica, are chiar colacei deasupra curelei si pare de neclintit. Cum stateam noi doi si asteptam sa se intample ceva, aud cum un mos de langa noi zice tare: „Ma!!!…. Da’ unde-i Vasile?….Ma!!!…. dar venisem cu el aici….. si acu’ o disparut….”. O femeie grasa de langa el, intoarse speriata capul si sopti: „Oare…. l-a luat Imputinarea?….Doamne-pazaste…. chiar asa?…. sa ti-l ia de langa tine…..” apoi isi astupa gura cu palma, intr-un gest de ingrijorare muta veche romaneasca.

Reclame

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: