Albastru ceruleum

Gigi si Vasi Poveste, cei doi frati de la capatul strazii, traiau linistiti de vreo 40 de ani, mergand si venind in fiecare zi de la garajul RATUC, acolo unde erau angajati amandoi, ca si lacatus-mecanici. Acum stateau in chirie si visul lor era sa devina proprietari. Asa, an dupa an, au strans niste bani si se gandeau ca va veni vremea cand isi vor lua petecul ala de gradina de langa cofetaria „Lucerna”. Gradina era a matusii lor, tanti Eugenia, dar aceasta plecase de mult in State si nu mai daduse nici un semn de viata tot de vreo 40 de ani. 

Asa ca vestea primita de la postasul de sector ii luase pe nepregatite. Plicul cu banderola neagra le aduse o veste buna: tanti Eugenia emigrase din nou, dar de data asta pe lumea cealalta, si le lasase lor gradina. Tremurand de emotie, il intrebasera pe postas ce ar trebui sa faca ei acum. Postasul, dand din umeri, le spuse ca probabil trebuie sa vorbeasca cu un notar. Asa ca a doua zi de dimineata, dupa ce dadura telefon la servici sa anunte ca sunt raciti cu febra in pat, plecara intr-un suflet la notar. Acesta, dupa o matura chibzuinta, le decreta ritos ca au primit gradina ca mostenire, dar cel mai bine e sa cumpere terenul ca sa fie siguri ca e al lor. Fara sa mai stea pe ganduri, Gigi si Vasi scoasera banii adusi de acasa din buzunare, ii pusera movila pe biroul notarului si spusera la unison: „Faceti cum stiti ca e bine…. ca ‘mneavoastra sunteti ala cu carte….”. Notarul trase banii in sertarul de la masa, completa vreo jumate de ora niste hartii si apoi ii chema la el pe cei doi frati. Ii puse sa stea drepti in fata biroului, dadu drumul la un casetofon cu muzica patriotica din anii 80 si le inmana majestuos stiloul ca sa semneze hartiile. Imbujorati si tremurand de emotie, Gigi si Vasi Poveste semnara si devenira instantaneu proprietarii petecului de gradina de langa cofetaria „Lucerna”.

A doua zi de dimineata dadura din nou telefon la servici sa anunte ca febra e tot mare si inca n-au coborat din pat. Apoi plecara intr-un suflet sa isi inspecteze noua proprietate. Sarira gardul vechi de uluci si pornira printre balariile mari pana la mijloc. Undeva in mijlocul gradinii era o movila inierbata. Cand se apropiara, vazura un morman de lazi de lemn, vechi si rupte, aruncate printre buruieni si brusturi mari si involburati. Cand miscara cateva lazi, vazura dedesupt niste porti ruginite de metal. Plini de curiozitate, cu mare greu, reusira sa le degajeze si apoi sa le deschida lateral. Surpriza…. in fata lor se deschidea gura unui tunel. Era mare, intunecos, cu bordura rotunda de piatra. Pasira in tunel, printr-un noroi vascos, printre balti de apa statuta si bucati sparte de betoane. Lumina se estompa usor, peretii tunelului erau jilavi de umezeala si mirosul devenea greu de suportat. Mai facura cativa pasi, cand zarira in fata lor o umbra care se apropia de ei. Incremenira…. In cateva secunde, cu un marait specific, vazura un porc mare, alb de Mangalita, ca paseste prin noroi si ii priveste cu suspiciune. Gigi si Vasi se departara unul de altul, rasuflara usurati si se intrabara unul pe altul cum de aparuse namila aia de porc acolo. Era intr-adevar mare, alb si perfect sanatos. Curios era doar ca nu ramanea niciodata paralel cu peretii. Dupa ce inainta un pic, se pozitiona perpendicular de directia tunelului. Tare curios… Lui Gigi ii veni o idee. Scoase din buzunar doi biscuiti, ii sfarama in pumn si ii arunca aproape de perete. Asa porcul trebuia sa stea obligatoriu paralel cu peretele. Oare ce-o face acum? Vasi si Gigi se priveau amuzati si curiosi in acelasi timp. Porcul se apropie de biscuiti, trecu peste ei, si cu picioarele din spate incepu sa-i scurme cu miscari specifice de gaina. Era tare caraghios, dar nici Gigi nici Vasi nu radeau, ci se minunau cat de ingenios putea fi porcul asta. Dupa ce impinse biscuitii mai departe de perete, porcul se puse perpendicular pe tunel si, tacticos, infuleca din doua inghitituri faramiturile biscuitilor.

Dupa ceva timp de admirat intunericul tunelului, cei doi frati plecara spre casa ca sa aduca niste vopsea sa faca primele lucrari de intretinere la tunel. Porcul disparuse iar spre fundul tunelului. Fratii se intoarsera cu o galeata mare de vopsea Albastru ceruleum. Adusera si o scara cu ei, o desfacura si incepura sa vopseasca cu grija peretii de pamant ai tunelului, pe o portiune de 6 metri de la intrare. In timp ce Vasi era cocotat pe scara si vopsea de zor, Gigi lega o sarma groasa de cupru de piciorul scarii. O indoise in forma de pieptene si se gandea ca era poate cel mai potrivit cadou pe care i-l putea face porcului lor favorit. Cand acesta se va apropia, se va putea scarpina eficient de pieptenele de sarma.

Asa trecura vreo 3 ore, cand deodata se auzi din fundul tunelului un grohait gros si greu. Venea in valuri si parca din ce in ce mai tare. Fratii se oprira din lucru, se uitara scrutator in intuneric si tot nu vazura nimic. Treptat, grohaitul se marea in intensitate. Gigi murmura: „O fi porcul nostru….”, dar nu era prea convins. In doua-trei minute, din intuneric aparu porcul cel alb si gras. dadea din cap in stanga si dreapta si se indrepta direct spre cei doi frati. Ajunse langa ei, apoi se adaposti dupa genunchii lor in spate. Gigi si Vasi inlemnira. Din intunericul tunelului se auzea acelasi grohait cumplit care se apropia. Deci nu porcul lor grohaise…. Acolo era altceva….

Gigi si Vasi se uitara unul la altul, cu chipurile inspaimantate si nestiind ce sa faca. Privira apoi porcul din spatele lor. Acesta nu mai era atent la grohaitul din tunel, ci inspecta curios peretii albastri ai tunelului. Isi rotea ciudat capul in sus-stanga, apoi sus-dreapta. In timpul asta grohaitul din tunel deveni aproape de nesuportat. Cu pasi mici si nesiguri, fratii Poveste se retrageau spre iesirea din tunel. Porcul se tinea scai de ei. Cand tensiunea era gata sa explodeze, porcul se opri ca traznit cu piciorul din fata ridicat si cu ratul spre tavan. Grohaitul din fundul tunelului ajunsese la un flux continuu, in valuri si complet denaturat de paretii tunelului si frecventele sonore care se suprapuneau si incrucisau innebunitor. Apoi… brusc…. infernul se opri….. O tacere ucigatoare se lasa peste gura tunelului. Fratii Poveste se oprisera si ei din inchiderea portilor de metal. Se uitau unul la altul si nu intelegeau nimic. Porcul statea in continuare cu piciorul din fata ridicat si cu ratul in vant. Gigi si Vasi se uitau la el, apoi unul la altul si simteau ca ceva nu e in regula. In fata lor, tunelul se afunda in pamant ca o gaura de vierme, iar in spate, gradina era tot plina de buruieni si balarii pana la brau.

Pe seara cei doi frati venira sa mai traga o privire in tunel. Cand dadura poarta de metal la o parte, amutira. Sprijinit de peretele din dreapta al tunelului, statea un tren vechi si ruginit. De fapt era doar o jumatate de tren… Parca o lama precisa de cutit taiase de sus in jos, pe lungime, toate vagoanele. Inca mai picura noroiul de pe scarile vagoanelor, inca nu se cojisera-floare straturile de vopsea de pe acoperisul trenului, inca nu sapasera adancituri in perete colturile pe care se sprijinea de tunel hardughia injumatatita. Gigi il privi scurt pe Vasi si spuse: ‘Hai sa inchidem aici pana maine…. mai vedem noi….’. Sprijinite de tunel, jumatatile de vagoane isi aratau compartimentele, cascate edentat ca niste guri de ceferist batran, cu ramele ferestrelor stralucind de un albastru ceruleum intens. In al doilea vagon, de pe jumatatea de bancheta din compartimentul cu 7, ii privea porcul lor lor alb. Perdeaua CFR de la fereastra il acoperea pe spate, iar capatul ei ii acoperea fruntea, asa ca porcul cu perdeaua pe cap, avea parca un smoc de par intre urechi. Nu zicea nimic, doar ii privea pe cei doi frati cu o privire albastra si ganditoare. Cand sa se intoarca, fratii observara ca cizmele li se afundasera aproape 10 centimetri in noroiul moale. In jurul lor pamantul mustea de apa, firele de iarba abia se mai vedeau deasupra peliculei de apa si noroi, cablurile vechi si rasucite crosetau malul vascos si mirosul de fetid se amplificase simtitor. Cu miscari energice fratii trantira poarta de metal si plecara spre casa. Pe langa stalpii portii de metal se scurgeau firisoare de noroi si apa, disparand apoi in balariile negre dimprejur.

In dimineata urmatoare, fratii se prezentara la servici, isi imbracara salopetele de lucru, apoi se apucara de treaba. La pauza de pranz, Gigi aparul langa Vasi, isi flutura mainile deasupra capului si Vasi vazu ca acesta avea palmele vopsite intr-un albastru cunoscut: albastru ceruleum.

Anunțuri

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: