Pe apa, la Bazna

Domnul Ene sta in apa calda, la marginea piscinei de la Bazna. Pleoapele ii sunt grele, senzatia de caldura i-a atenuat toate simturile si placerea se confunda cu starea de somnolenta prelungita. Mai mijeste din cand in cand un ochi…, apoi celalalt…. si prin mintea incetosata ii trec alene amintiri din vacanta petrecuta la bunici undeva in clasa a 8-a….

In jurul lui inoata incet oameni in varsta, blazati, cu parul rar, obrajii cazuti si ochii stinsi. Sunt vreo 2-3 grupuri care vorbesc despre mancarea de ieri de la pranz, cazarea de anul asta, pensiile care intarzie mereu, problemele cu medicamentele compensate si despre cum si-au gasit nepotii lor cea mai buna slujba posibila in conditiile grele din ziua de azi.

Domnul Ene nu e atent la zumzetul din jur, sta cu bratele plutind, apa ii vine imediat sub barbie, are ochii inchisi si isi aduce aminte cu placere cum fura el in vacanta, gem de caise din borcanele bunicii. Visator, domnul Ene simte in gura gustul de gem de caise si isi linge buzele de pofta si aducere aminte. In clipa asta, un val de apa de piscina ii inunda gura si il ineaca. Domnul Ene deschide brusc ochii si vede cum alte valuri vin si il uda pe toata fata. Prin dreptul lui tocmai trecuse inotand o batrana trista. Are capul mare, parul rar si cenusiu, este tunsa scurt si pe nas i se sprijina niste ochelari negri si grosi cu rama de baga. Batrana da rar din maini pe sub apa, capul inainteaza incet la suprafata iar in spate, din cand in cand, i se ridica cate un picior diform. In loc sa protesteze, domnul Ene tace si priveste aratarea care inota majestuos pe langa el. Chiar in secunda asta, la nici 15 centimetri de fata lui Ene, apare din apa iar piciorul mare si deformat al batranei. Avea cel putin 46 marime la pantof, degetul mare era urias si cu cel putin doi centimetri mai lung decat celelalte. Calcaiul era mare cat un polonic de ciorba de armata, iar culoarea lui dadea intr-un galben-portocaliu intens. Pete alburii i se intindeau spre degetele crispate intr-o pozitie nefireasca. Pareau ca o pereche de gheare de soim care apar si dispar pe rand sub apa. Domnul Ene o privi iar din spate pe batrana. Parul scurt de la ceafa era aproape galben iar capul era mare, dar totusi parca prea mic pentru perechea de urechi mari si noduroase din laterale. Oripilat, domnul Ene inchise iar ochii si incerca sa uite privelistea de groaza care tocmai i se aratase. Asa trecura 20-30 de minute, cand un nou val ii inunda gura. Domnul Ene, miji ochiul drept si zari chiar sub nasul lui, spre groaza lui nesfarsita, un calcai mare, crapat si galben iesind incet din apa.

O senzatie trista de voma si mila crestineasca ii inunda gatul domnului Ene. La Bazna se lasa inserarea.

Reclame

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: