Una gratis

Noroiul sclipea in lumina soarelui la intrarea in oras. Printre cladirile din lemn varuite si improscate cu noroi apare un om pe o bicicleta, pedaland incadrat de cele doua cosuri enorme din sarma, unul inaintea ghidonului, celalalt fixat pe portbagaj. Mergea cu grija, aplecandu-se sa nu atinga multimea de rufarie si in special indispensabili mari, albi si galbejiti intinsi pe sfori intre blocurile de  scanduri de lemn varuit cu geamuri mici cu sase ochiuri.Lui Dumitru nu i-ar fi placut sa atunga cu pantofii lustruiti noroiul puturos care iese din haznale amestecandu-se cu cel stradal, mai ales ca depaseste nivelul gleznei si are tendinta de a intra „la soseta”.  Orasul Niuiorc este un oras in care rar vezi o fatza necolorata. In departare se vede Castelul Primariei, care are o minunata dantelarie de tabla, patru turnulete, in fiecare varf avand simbolul unei valute.  Strada da la un moment dat intr-o piata strajuita de doua epave de autobuz foarte expresive, uitate acolo de pe vremea de cand era aici mijloc de Drum National. Pe niste foste conducte stateau aliniati niste indivizi ponositi, iar cand Dumitru trecu pe langa ei, unul trimise o flegma, dar nu-l atinse pe Dumitru ci se strecura printre spitele bicicletei lasand urme filante si cativa stropi. Bicicleta inceta sa mai danseze si acum mergea lin, semn ca undeva la 15-20 cm sub stratul de noroi se ascundea asfalt sau ciment. La un moment dat, bicicleta se poticni violent iar Dumitru plonja in mocirla, hainele lui curate fiind acum strabatute de noroiul apos si urat mirositor pana la piele. Imediat se aud remarci de genul: „no…hopa-hopa!!!! (hahaha) no…da ce-ai gasit acolo? o fi vre-un ghiul….bai, vezi ca nu se mai invarte roata!

Cruntul adevar este ca apa si mocirla camuflasera foarte eficient un canal fara capac in care incapu la fix roata din fata a batranei biciclete a lui Dumitru, care acum tocmai se  ridica usor schipoatand cu hainele lipite de piele. Cu amaraciune constata ca pe langa roata facuta covrig si cadrul s-a strambat. Amarat, uitandu-se la cauciucurile vechi si pline de crapaturi se indrepta spre usa unui local, sprijini bicicleta de gardul din usi de autobuze fara sa-i mai puna lacatul si zise: ” No, de aci sa te ia altu’ ca io m-am saturat. Gata.” Isi lua adio de la bicicleta cu o ultima privire si intra in local.

Localul era un spatiu ingust, cu geamuri mici prin care cu greu intra lumina. O vitrina frigorifica turuia ca un tractor si in ea, intr-un colt tremura o bucata de parizer gri-verzuie pe o hartie si cateva muste moarte. La o masa, doi indivizi tuciurii, cu palarie si oasele craniene foarte reliefate analizeaza doua viori. Una din ele este bandajata cu leucoplast. Pe vitrina frigorifica se vede un anunt scris cu un pix pe un carton de la un bax de tigari „comanzi doua pizza si primesti una gratis”. Dumitru, flamand se adresa individului din dosul tejghelei, in ins corpolent, cu buza de iepure, la bustul gol si care avea sigla „Mercedes” tatuata pe tot pieptul motiv pentru care poza cu superioritate. „Fa-mi o comanda de doua plus una gratis” zise Dumitru, care in sinea lui era foarte curios de unde naiba va scoate asta pizza ca in afara de camera jilava, vitrina frigorifica, linoleul ud si mirosul de soseta jegoasa nu este nimic acolo.

Intr-adevar, la un moment dat aparura doua pizza. Una mare, gri-verzuie, suculenta si neregulata, alta mica si uscata ca iasca. Ambele erau reci si pareau ca au stat undeva o vreme. La cat era de flamand, Dumitru nu facu mofturi si incepu sa manance. Nici nu observa ca intre timp bicicleta lui se metamorfoza ireversibil: intai disparura farul si dinamul, apoi batranele cauciucuri si cosurile, pentru ca in final sa dispara si roata din spate. Aparu malacul apoi si zise catre cei cu viorile: Hai ba, dati-i drumu’ c-avem client!  Cei doi „violonisti” s-au ridicat alene de la masa, luand pozitia „de cantat”. Cel cu vioara bandajata cu leucoplast si cu arcusul facut dintr-un cadru de bomfaier in care sta intins in loc de panza de taiat metal firele de par de cal are si pantofii legati cu sarma izolata de culoare albastra peste bombeu ca sa-si pastreze talpa. Dumitru evita sa se uite pe langa masa ca sa nu-si strice pofta de mancare vazand privelistea. Sunau ingrozitor viorile, scartaiau afon si anemic, cea bandajata abia se auzea dar era mai bine asa, oricum cantau si cu vocea cunoscuta manea cu versurile:

„Militiene nu fi rau
Ca sant om din satu’ tau
Banii-n gard la mine creste
Si iti baga-n balta peste”

Dumitru nu mai era flamand, dar dorea si a treia pizza. Asa ca se adresa malacului: „Hai, mai, sa vad si aia gratis” apoi: ” uite ce scrie acolo, comanzi doua pizza si primesti una gratis” … La care malacul il masura pe Dumitru din cap pana-n picioare si-i zise: mai, sigur vrei una gratis???

Intre timp si cadrul bicicletei ramas langa gard incepu sa se indeparteze de local, carat in spate de un ins scund, tuciuriu, cu tigara-n gura ocupat cu adunatul de fier vechi.

Da, vreau una gratis, asa cum scrie acolo! Bine, zise malacul si se apropie si-i dadu „una gratis” – adica un pumn in cap la Dumitru. …No! ai primit una gratis, acum  du-te! Dumitru nu zise nimic, se ridica doar in picioare. Viorile au tacut, toti cei din local si de afara erau cu ochii pe Dumitru. Vazand nemiscarea lui Dumitru, malacul il pocni din nou peste figura, spunand „una gratis!!!”  Incet-incet, cei doi isi croira drum spre afara. Curiosi, toti cei din piata s-au adunat si priveau gura-casca la scena. Din cand in cand malacul zicea: „una gratis!!!” si BAF, il pocnea pe Dumitru. Dumitru nici ca se misca. Apoi, din nou: „una gratis!!!” BAF! inca o lovitura…incep sa se auda remarci de genul „pe asta l-a facut ma-sa cu betoniera!!! hahahahahahaha!!!!” …”una gratis!!!” BAF! …Intre timp s-a intunecat, singurul bec din piata lumina noroiul lucios printre frunzele copacilor si rufele omniprezente intinse peste tot. Dumitru statea infipt in ambele picioare, departate la nivelul umerilor si usor inclinat spre inainte. Din buza de jos ii curge un firisor de sange. …”una gratis!!!” BAF! …Nimic, Dumitru statea asa in continuare, ca un incasator profesionist. Pana dimineata, malacul dadu nenumarate lovituri, la intervale de cateva minute, precedate de formula…”una gratis!!!”

Cerul incepu sa redevina luminos. Nu mai ardea nici un bec in blocurile de lemn, toata zona parea scufundata in liniste si intuneric. Undeva in departare se auzea un tren. …”una gratis!!!” BAF! … Dumitru, ca si pana acum – neclintit. Malacul, intr-un ultim efort zise:…”una gratis!!!”  si apoi ii dete lui Dumitru o serie de lovituri la cap, dupa care cazu lat, intai in genunchi, apoi se prabusi pe spate, in mocirla, descompus de efort. Atunci, Dumitru se apleca incet, cu gesturi de robot, il ridica incet de guler si-i zise soptit: Eu sunt Dumitru Paliga, campion multiplu la box varianta pastorala. Cred ca a sosit timpul pentru o sponsorizare! Apoi, cu un gest scurt ii indesa un upercut in ficat si-l lasa pe malac prabusit cu fata in mocirla si cu fundul ridicat spre cer. Apoi, lipaind prin noroi Dumitru isi continua drumul sau fara vre-un rost pe sub rufele atarnate intre blocurile de lemn, atat de multe incat nu se putea vedea cerul.

Reclame

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: