Frizeria „Abator”

La frizeria „Abator” e coada. Lumea asteapta si cate 3 ore ca sa se tunda aici. Frizeria e renumita datorita abilitatilor extraordinare ale frizerului de serviciu, domnul Pogacel. Istoria frizeriei se confunda cu istoria personala a lui Pogacel. La inceput acesta era fierar-betonist la Grupul Autonom de Instalatii de Foraj. Dupa ce ani intregi a incercat sa lucreze bine si sa isi faca norma, pana la urma a cedat nervos. Directorul spunea fiecarui angajat, ca de aceea se numeste grup autonom, ca fiecare sa isi rezolve problemele zilnice fara ajutor de la firma. Asta a inteles Pogacel, dar pana la un punct. Venea la servici, totul era vraiste. Asa ca in fiecare zi se descurca autonom. Merga la santierele din vecini, fura cate un electrod de sudura, cate o armatura de fier, mai o casca de protectie, pana si hartia igienica trebuia sa o gaseasca pe undeva. Deja cei de la PECO il cunosteau. Cand aparea Pogacel, seful statiei de benzina il trimitea urgent pe un angajat sa ia hartia igienica din WC si il primea pe Pogacel cu: „N-am nimic … vezi ce gasesti la altii…”. Dupa 5-6 ore de cautat materiale de lucru, Pogacel ajungea la santier cu rucsacul plin de te-miri-ce. seful de echipa il primea acru si se rastea la el: „Iar n-o sa-ti faci norma pe azi…. iar iti dau 25% penalizare la salar…”. Pana la urma Pogacel s-a saturat de Grupul Autonom si si-a dat demisia. Pana si hartia pe care sa-si scrie demisia a trebuit s-o fure de la frizeria „Colacul rasucit” de langa poarta Grupului. Dar se pare ca acest ultim aspect i-a schimbat viata in bine. Frizerul care il observase ca fura hartia de pe masa, il blagoslovise cu urmatoarele vorbe: „Bai Pogacele… numai sa tunzi oamenii te-ai specializat…. sa-ti dea Dumnezeu sa tunzi toata viata… „. Pogacel era deja departe, dar nu uitase vorbele frizerului. Asa ca dupa nici doua saptamani isi deschise o frizerie langa Abator. Si ca sa nu-si complice viata si a lui si a clientilor, si-a denimit frizeria „Abator”. Primul client a fost portarul de la Abator care, fiind in tura, a zis sa faca doua lucruri deodata si a venit sa se tunda. Tot atunci lui Pogacel i-a venit si ideea care l-a facut celebru in lumea frizerilor. De fapt el habar n-avea de frizuri sau coafuri, asa ca l-a intrebat pe portar: „Cum sa fie?… Pierdut si carare?…”. Portarul habar n-avea si el ce vrea, a dat aprobator din cap si a inceput sa se gandeasca ca isi lasase in post iaurtul fara sa-i puna capac. Probabil toate mustele din Abator vor sari pe iaurtul lui. Pogacel se apucase deja de treaba. Cararea nu stia pe care parte s-o faca, dar ca sa nu fie vreo discutie ulterioara, o pozitiona exact pe centru. Dupa vreo 20 de minute era gata. Portarul avea o figura coborata parca dintr-o poza de secol XIX, cu scaun cu spatar si grilaj de fier in spate.  Achita 5 lei si pleca din frizerie sa-si recupereze ce mai putea din iaurt. Tot de la portarul acesta pleca si renumele lui Pogacel. Toti clientii Abatorului se uitau la portar si-l intrebau zambind: „Dar unde v-ati tuns?… Ca va sta asa de bine…”. Cum-necum, in cateva saptamani la frizeria „Abator” era deja coada de lume, fiecare dorindu-si o tunsoare „Pierdut si carare”. Lui Pogacel ii venise si alta idee buna. Ca sa nu se puna rau cu ceilalti frizeri din oras, afisase pe geam un anunt care spunea ca „Orice frizer cu legitimatie are o tunsoare ‘Pierdut si carare’ gratuita”. Ciudat era ca din toata lumea care astepta la coada, probabil vreo 2-3 erau oameni obisnuiti, restul erau frizeri cu legitimatie. Enigma isi gasi repede raspuns cand la usa lui venise si patronul de la atelierul de stampile din oras. Acesta ii multumi calduros lui Pogacel ca datorita lui ii crescuse cifra de afaceri de vreo 10 ori. Se pare ca aproape tot orasul isi comandase o legitimatie de frizer ca sa beneficieze de serviciile lui Pogacel. Chiar si patronul atelierului de stampile marturisi ca in timpul liber este si el frizer si are si legitimatie. I-o arata lui Pogacel si ceru apoi o tunsoare gratuita „Pierdut si carare”. Dupa vreo patru luni, Pogacel constata ca avusese 2500 de clienti din care 2488 erau frizeri si doar 12 isi platisera tunsul. Din acesti 12, 10 se plansera ca gasisera atelierul de stampile inchis si nu mai apucasera sa isi faca legitimatie de frizer, dar promisera ca pana data viitoare isi rezolva legitimatia. Pogacel cazu pe ganduri. Era obisnuit de la Grupul Autonom sa se descurce fara nimic, dar totusi sa munceasca gratis peste jumatate de an era greu pana si pentru el. Asa ca se gandi la o solutie. Se strecura pe seara in Abator si fura, conform obiceiului vechi, o secure de spart capul la vaci. Se intoarse in frizerie, isi lua avant si o infipse in masa, exact in fata scaunului de frizer, acolo unde statea clientul. Iar pe perete puse un afis care spunea: „Priviti aceasta secure. A fost folosita cu succes impotriva non-frizerilor. Va place?”. Din ziua urmatoare clientii citeau afisul, priveau securea, se albeau la fata si apoi marturiseau ca tocmai isi dadusera demisia din postul de frizer. Scoteau 5 lei din buzunar, ii puneau pe masa si plecau fericiti ca scapasera cu bine. Dupa inca o luna Pogacel constatase ca cifra de afaceri ii urcase cu 2400%. Curios ca numarul de clienti era totusi in crestere. Toti veneau, plateau si intrebau soptit: „S-a folosit securea asta?…”. Pogacel lua o figura trista si zicea: „Din pacate da… si a curs mult sange….”

Reclame

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: