O nunta ca-n povesti

Alaiul de nunta se deplasa incet de la statia de autobuz spre restaurantul-cantina unde trebuia sa aiba loc distractia. In fata tarafului de ceterasi, pedala un tip in trening (s-a dovedit ulterior ca era „fostul” prieten al miresei, care de ciuda a promis ca face ceva sa-l tina minte). Opri in fata usii impodobite de la cantina, rezema cateva secunde bicicleta de perete, lua lantul si lega cu lacatul usa de intrare. Apoi disparu dupa colt. In cateva minute, nuntasii ajunsera la usa, si dupa ce se bulucira acolo sa intre, vazura ca nu se poate si ramasera pe loc, comentand fiecare cate ceva. Taraful mai zise doua piese saltarete, apoi tacu si el. Nimeni nu stia ce sa faca. Din hol, chelnerii faceau semne ca habar n-au ce sa faca nici ei. Dupa 15 minute aparu un chelner zburlit si zise ca a reusit sa iasa prin geamul din spate, si ca tot pe acolo se poate intra in sala. Dupa ce socrii se sfatuira ce sa faca, hotarara sa intre prin spatele restaurantului. Alaiul se urni din loc si ocoli cladirea pana la un geam spart de demi-sol. Chelnerul se strecura inauntru si ii chema si pe ceilalti sa faca ca si el. Prima data intrara baietii cu instrumentele. Ultimul cara si doua boxe mari, pe care le baga pe rand pe geam. Dupa ei, intra nasul si mirele. Urma mireasa, care fiind mai grasa, se infipse ca un dop in cadrul geamului. Din spate, socrul mare incepu s-o impinga de fund, si cand tocmai reusi sa o miste in fata, constata ca statuse cu pantofii pe rochia de mireasa si astfel ii rupse complet poala rochiei. Din interior se auzi cum mireasa cea grasa se pravali pe doua scaune vechi de metal, care alunecara scartait pe mozaicul de ciment de pe jos. Dupa mireasa urmara cele doua soacre, fiecare in patru labe, in tinuta eleganta si pantofi cu toc. Apoi si ceilalti nuntasi, fiecare cum avea curaj sa intre la intuneric. In boxa de la demi-sol, era deja lume multa, intuneric, si nasul mare veni cu ideea sa aprinda lumanarile de nunta, ca instalatia electrica nu mergea. Aprinse repede lumanarile, acestea incepura sa fumege dar, totusi, flacara era destul de mare ca sa se distinga ceva in jur. Deschisera cu greu o usa si intrara pe un coridor ticsit de cutii, calorifere vechi, cosuri cu sticle si tot felul de maculatura uda de la o teava sparta. Aplecandu-se sa nu dea cu capul de vreo scurgere de WC sau de vreo panza de paianjen, toti pareau niste pitici diformi, miscandu-se greoi si gafait. Se auzi un tipat scurt, era ceterasul caruia tocmai ii cazuse ceara lichida pe ceafa. Vrand sa-l fereasca, nasul smuci lumanarea, care se revarsa pe costumul mirelui si pe cel al socrului mic. Mireasa incepu sa planga ca isi pierduse un pantof si ca acum sta in apa sau ceva noroi, nu stia exact ca nu vedea nimic. Din spate, ceilalti nuntasi impingeau, ca sa ajunga mai repede in sala. Din intunericul coridorului se auzi infundat glasul chelnerului care striga ca nuntasii sa urce mai repede in sala restaurantului, ca fotograful trebuie sa plece la alta nunta si nu mai poate astepta. Dupa imbranceli, efort, transpiratie si multa mizerie, ajunsera in sfarsit in sala, obositi ca vai de ei. Se trantira pe scaune, fiecare unde apuca, si isi pusera capul pe masa sa se odihneasca. Cativa nuntasi injurau si ziceau ca le-ajunge atata distractie si ca mai bine se intorc acasa. Mireasa isi tinea rochia rupta cu mainile, era murdara si cu machiajul scurs de pe fata transpirata. Mirele privea tamp la tavanul impodobit cu baloane si numara cate baloane sunt pe un rand. Cativa barbati desfacura sticlele cu bere si incepura sa bea cu zgomot, asta dupa ce golira scurt paharele cu tarie de pe mese. Nu trecura 5 minute si deja se auzeau rasete si ha-ha-ieli de betiv. Dupa inca 5 minute, un batran decrepit se apropie de o draperie si incerca sa-si faca nevoile acolo. Isi desfacu fermoarul si incepu sa-si caute obiectul. Il gasi si trase de el afara cat putu de tare, dar ceva il tinea inauntru. Deja vinele de la gat i se umflara de efort si de presiunea vezicii. Dupa cateva secunde de efort extrem, incepu sa faca in pantaloni, si constata ingrozit ca el tragea de fapt de cravata care ii intrase in pantaloni. In jurul pantofilor era deja balta, un chelner se apropie si il batu pe umar: „Lasa tataie, ca si altii au facut-o tot aici…. Probabil e blestemata draperia asta…”. Muzica dadu tonul la „Valsul miresii”, mirele fu impins de socru mic pe ring, iar mireasa cu rochia rupta, astepta sa fie invitata la dans. Mirele se intoarse spre o masa, lua un mar si incepu sa infulece. Muzica incepu inca o tura de „Valsul miresii”, mireasa statea intr-un picior ca pantoful era de nagasit, si ca sa salveze situatia, soacra mica se repezi la mire si incepu sa-l certe soptit ca nu se face asta. Mirele cu obrajii umflati de mar, se uita la muzica, dadu din umeri si, dupa ce inghiti cu noduri,  zise: „Dar eu nu stiu sa dansez… si mi-e tare rusine….”. Soacra ii tipa la ureche: „Lasa, misca-te si tu ca atunci cand stai la coada la WC, si nimeni nu-si va da seama …”. Mirele se ridica, facu cativa pasi lateral, se lasa cand pe un picior, cand pe altul, cu privirea in tavan la numarat de baloane. Mireasa se apropie de el, dar cand o vazu, mirele se retrase repede spre soacra si ii spuse: „Pai eu nu pot face daca e cineva langa mine… Deja am facut un pic, si daca nu se termina muzica termin si eu asa cum mi-ati spus”. In timpul asta, nasul mare trecea pe la fiecare nuntas cu o cutie si le sugera sa puna acum la inceput darul acolo, ca sa nu se piarda. Fotograful ceru sa fie adus tortul ca se grabeste, si tocmai cand chelnerii aparura cu el, ii suna mobilul, vorbi 1 minut, apoi se intoarse spre socru mare si zise: „Trebuie sa plec,… trebuia sa stati mai putin in beci… Lasa ca va face fotografii unul din chelneri cu mobilul, oricum tot la fel o sa iasa….”. Aparu apoi si un echipaj de politie, anuntat de baietii din taraf ca e o problema cu intrarea in restaurant. Dupa o matura si tacuta chibzuinta, seful patrulei incepu sa ia declaratii scrise de la nuntasi sub suspiciunea de intrare prin efractie in imobil. Toti declarara ca intrasera pe geam la subsol, iar politaiul multumit zise: „Da… aveti dreptate… toti infractorii intra pe la subsol…. Spuneti ca geamul e spart?… E grav… Veti fi acuzati si de prejudicii materiale la care se adauga cel putin 2 ani pentru fiecare. Daca aveti noroc, va da cu suspendare, dar daca aveti cazier…. nu mai vedeti lumina zilei…”. La vorbele astea, cel putin jumatate din nuntasi incepura sa tipe si se bulucira din nou pe coridorul de subsol ca sa iasa cat mai repede din belea. Mireasa statea turceste pe jos si fuma o tigara iar mirele, luat de valul de fricosi, abia apuca sa sopteasca: „Mi-au iesit 345 de baloane…. si astia de la firma de amenajari mi-au facturat 360…”

Reclame

Etichete: , , , , , ,

2 răspunsuri to “O nunta ca-n povesti”

  1. Mariutza Says:

    Se vede ca esti umblat pe la nunti!

  2. Critic Says:

    Un rand nu citesc, pana nu aliniezi corect toata tarasenia asta! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: