Galeata cu licurici

Contrar opiniei comune ca probabil va urma un text siropos, plin de metafore indoielnice si aproape complet neinteresant pentru fatzosi, va asiguram ca veti avea o surpriza. Urmeaza o mostra autentica din viata si opera scriitorului nostru. Acesta se trezeste dimineata la 10, se pune la masa de scris, isi fixeaza scaunul la distanta corecta fata de marginea biroului, isi scoate tacticos capacul de la pix si, pe coala alba de hartie, scrie cu litere mari: „GALEATA CU LICURICI”. Apoi se ridica de la birou, ajunge rapid la bucatarie si isi face o cafea mare. Raspunde calm la vreo 10 apeluri telefonice, da si el 4 telefoane fara importanta, se uita la stiri pe Antena 3, butoneaza telecomanda pe Discovery si teleshoping, si se intoarce repede la masa de scris. Ia pixul in mana, se ridica de pe scaun si se duce sa verifice daca a inchis aragazul, usa de la intrare si fereastra de la baie. Pixul il tine strans in mana ca sa simta ca are continuitate la scris. Cand sa se intoarca la birou, remarca faptul ca o bucatica de furnir s-a decojit la dulapul suspendat din bucatarie, merge la cutia de scule, i-a un prenadez si in maxim 15 minute lipeste cum trebuie furnirul desprins. Pe drum spre birou vede ziarul de saptamana trecuta aruncat pe masa, il i-a ca sa-l duca la gunoi, si citeste rapid ultimele 3 pagini de ziar. Rebusul si cele doua integrame de la sfarsit le rezolva repede, avand o mare experienta in sensul asta. Cu gandul incontinuu la „Galeata cu licurici”, scriitorul se aseaza din nou de scris, dar se ridica repede ca sa mai faca o cafea. La bucatarie remarca senzatia de foame din stomac, scoate din frigider margarina, franzela feliata de saptamana trecuta, nucile si ceaiul de cozi de cirese, facut ieri seara. Dupa o masa rapida in care s-a gandit numai si numai la „Galeata…”, avand planul de lucru clar in minte, se indreapta hotarat spre birou. Din usa se intoarce iar in bucatarie sa isi faca cafeaua de care uitase. Neavand lapte, da o fuga la buticul de jos, constata ca nu are decat o hartie de 100 in buzunar si renunta sa o schimbe, ca iar o va cheltui rapid. Reintors in casa, se aseaza la birou, priveste coala alba cu titlul scris usor spre dreapta, si vrea sa continuie in forta cu o propozitie puternica si de neuitat. Dar pixul, nicaieri. Se ridica in picioare, se cauta in buzunare, … nimic. Se duce in bucatarie, apoi pe balcon, viziteaza si baia, … pixul nicaieri. Mai avea pixuri nu-i vorba, dar numai de ciuda, si de mandria lui, nu vroia sa scrie decat cu pixul ala. Oare unde-o fi pixul? Stand asa pe ganduri, il suna telefonul, raspunse si astfel afla raspunsul la intrebare. Cobori iute la butic, ii multumi vanzatoarei si isi recupera pixul. Reintors in casa, lua cafeaua si incepu s-o bea incet cu gandul numai la „Galeata…”. De sus de la vecin incepura sa se auda niste tipete, apoi cateva bocanituri repetate in podea. Fara sa le dea importanta, scriitorul constata doar ca bubuiturile durau deja de peste 15 minute. Intre timp poate sa-si dea cu crema pantofii, ca maine trebuie sa ii aiba dati cu crema. Ii placea mirosul de crema de ghete, si avea o mica credinta personala ca mirosurile placute te ajuta in viata. Asa ca nu se supara prea tare ca dupa ce termina de dat pantofii cu crema, constata ca nu are sapun sa se spele pe maini.  Era pictat cu crema de ghete pana aproape de incheietura, nu avusese prea mare grija ca stia ca se spala dupa aceea. Dar acum n-avea sapun. Parca ieri mai avea. Nu era prea sigur. Se duse in hol, apasa clanta cu cotul, deschise usa si, tot cu cotul, suna la soneria vecinului. Acesta iesi afara, gras, mestecand si cu slapii intorsi in picioare. Asculta mestecand cererea scriitorului, se intoarse in casa, si reveni dupa 1 minut cu un sapun in mana. Fara sa scoata un cuvant, i-l intinse scriitorului, apoi inchise usa la apartament. Scriitorul nostru, usor mirat de comportamentul vecinului, nu facu totusi un caz din asta, si uita in 3 secunde de el. In baie, dadu drumul la apa, se spala indelung pe maini, apoi curata si cada de baie cu buretele si sapunul vecinului. Putea sa faca asta, ca nu credea ca vecinul va analiza sapunul daca e prea uzat sau nu. In plus merita sa i-l consume mai mult, pentru ca, isi aminti iar scriitorul, vecinul nici nu deschisese gura mai devreme. Termina lucrul, suna iar la vecin si acesta iesi tot mestecand din apartament. Lua tacut sapunul, il privi si comenta cu jumate de gura: „Vecine, vad ca ca ai facut si baie si ti-i spalat si hainele cu sapunul asta. Ca era nou cand ti l-am dat si acum e mai putin de jumate”. Prima data uimit, apoi nervos si, in final, furios, scriitorul raspunse cu voce poate un pic prea tare: „Vecine, m-am spalat pe maini cu sapunul,… poate ca e de calitate foarte proasta si se topeste repede. Au astia din comert niste produse pline de E-uri….”. Vecinul, il privi ucigator si zise: „Auzi vecine…. daca tot n-ai bani sa-ti iei sapun…. nu-i mai condamna pe cei din comert… ca nevasta-mea lucreaza in comert si stiu sigur ca nu umbla cu E-uri…… Si mai e ceva…. cum sa fie de calitate proasta sapunul meu?…. l-am luat la reducere, dar tot asa fac de 20 de ani si, uite, n-am murit… „. Scriitorul trase aer in piept, inchise ochii si se retrase in apartamentul lui. Isi recupera pixul de pe frigider si merse direct la birou. Se aseza pe scaun, trase iar puternic aer in piept si, dupa cateva secunde de meditatie, constata ca uitase fraza puternica de inceput. Se ridica nervos, deschise geamul si, sprijinit de marginea ferestrei, privi la tufele uscate de trandafiri de jos. …. „Galeata cu licurici”…. trebuie sa ajunga si la Politie ca i-a expirat buletinul…. ieri se certase cu un fost coleg de scoala care ii dadu-se dislike pe facebook. Il sunase si colegul ii marturisi ca nu putuse sa uite ca o data il rugase sa-i spuna raspunsul la o lucrare si, scriitorul ingamfat nici nu vroise sa stea de vorba cu el. Jos in iarba aparuse o pisica mergand leganat. Se oprise langa trandafiri, privea absent in stanga si dreapta, nu vedea ca scriitorul o studiaza de deasupra. Diabolic, umflandu-si obrajii cu aer, acesta suiera deodata la pisica. Pisica tresari scurt din umeri, ridica calm capul spre bloc, privi absent prin scriitor si ramase in aceeasi pozitie. …. „Fir-ar sa fie”… scriitorul se retrase in camera, apuca pixul cu doua degete, il invarti de doua-trei ori, apoi se duse spre bucatarie…. „Galeata cu licurici”…”Unde naiba s-a ascuns carpa aia de pantofi?… Maine trebuie sa fie lustruiti”. Scriitorul se apleca sa vada pe sub dulapuri, apoi se lasa in genunchi , si in final, se lasa pe burta in bucatarie. Undeva in spate, se zarea carpa de pantofi, dar scriitorul nu putea s-o apuce cu mana. Ii trebuia un prelungitor, ceva…. Gafai cand se ridica iar in picioare, era patat de ceva ud pe piept, si nici nu stia cu ce ar putea prinde carpa aia de pantofi….. „Galeata cu licurici”….

Reclame

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: