E ea

Doi hoti de bilete de tren stateau de vorba in closetul garii. Se auzea prin gemuletul soios doar murmurul vocilor, si din cand in cand cate o interjectie mai tare. Apoi, dupa cateva minute de ciorovaiala, iesira amandoi afara, se uitara pe sub sprancene unul la altul si concluzionara: „Atunci, ramane’asa: una mie, una tie”. Calatorii inocenti care pierdeau vremea pe acolo, aproape ca nici nu-i bagasera in seama. Unul din ei se indrepta spre peroane, celalalt se uita la tabloul cu plecari si apoi spre coada la bilete. Erau acolo vreo 3 tarani posomorati, un calugar slab si cu barba rara, niste oraseni de clasa medie, grasi, transpirati si cu tricourile atarnand peste cureaua de la pantaloni. Doi copii stateaua cuminti pe o valiza si se uitau paralel catre o femeie care le scotea dintr-o punga veche, cate o bomboana de culoare verde chimic. Din difuzoarele de peron se aude o voce placuta: „Pana vine trenul, va oferim versuri de creatia poetului oficial al garii noastre. CD-ul complet il gasiti la ghiseele de bilete”. Dupa cateva momente de liniste, se aude o voce usor ritmata:

Poezie de gara

Valiza mea numita „Prezicatoarele”,
Catarama, balamaua, manerul si soarele,
Ca un chinez, se introduc inauntru separat,
Capul, mainile, scrotul si picioarele.

Valiza mea pe nume „Prezicatoarele”,
Lungita pe spate, privind prin incuietoarele,
Inotand si patinand la-naltime ca toate rabdatoarele,
Cafeaua moca, pielea, burghiul de 6 si, bineinteles, soarele.

Nu trebuie sa uitam eternele peroanele,
Nivelate cu sparturi si plantate cu tomberoanele,
Valize uitate pe 4 roti, lipsind de langa ele persoanele,
„Prezicatoarele” ranjind cu dintii stricati si coroanele.

Sa nu uitam nici vestitele locomotivurile,
Pe ele stand catarate si frumoase de pica divurile,
Aparandu-se de muste si crabi fara sa stie motivurile
Valiza mea „Prezicatoarele” abunda debordand de starvurile.

Prin gara stau-veac lumpen-proletariaturile,
Cu sacosele goale, plasele goale si tot goale valizurile,
Cunoscand doar o activitate din toate activitaturile
Si anume: bagand si scotand stecherul din rotundele prizurile.

Valiza mea zisa pe scurt si „Prezicatoarele”
Cetatean onest, citindu-si singura apa si contoarele,
Inghesuita in colturi, debarale, beciuri si sub paturile,
E optimista, linge inghetata, sta la coada si, nelipsitul, … soarele.

Refren:

Da, da,…. e valiza mea,
E chiar ea,… e valiza mea,
E ea, e ea,… e valiza mea
Da, da, fara dubii,… e valiza mea.

… Oare e chiar ea?… Oare e chiar ea?
Da, da, … cred ca e chiar ea.
E aproape sigur… ca este chiar ea,
Relativ si cert… e valiza mea.

Cei doi hoti de bilete stateau satisfacuti pe peronul doi, aveau sapca trasa pe ochi si pufaiau din doua tigari. Toata lumea era a lor.

Reclame

Etichete: , , , , , ,

2 răspunsuri to “E ea”

  1. Victoria Ungureanu Says:

    drăguț articolaș și poezioară 🙂

  2. Andrei Blog Says:

    foarte grumoasa poezie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: