Religia mea e spalatorul de vase

De mic copila, doamna Gospodina Gospodar a fost crescuta de parinti in spiritul ordinii, harniciei si curateniei desavarsite. Drept pentru care, le-a urat toata viata. Parintii, domnul si doamna Gospodar, fiind oameni cu carte si dorind sa ii mareasca fetitei sansele unui mariaj fericit, i-au dat numele de „Gospodina”, si din cand in cand o mai alintau cu „Harcuro” de la: harnicie, curatenie si ordine. Tristul adevar este ca ajungand Gospodina la varsta de 30 de ani, si vazand ce a iesit din ea, parintii ei s-au sfarsit in chinuri si cu resemnarea martirilor intiparita pe figuri. Gospodina trecu repede peste inconvenient si isi invita la petrecerea-studiu de aduceri aminte, pe cele doua verisoare cu care tinea legatura pe Facebook, Gingabela si Belaginga. Acestea doua se nascusera deodata, dar nu de Craciun, ci de Sfantul Vasile. Tatal lor, un fan al Sfantului Vasile, umbla aproape dezbracat prin cartier si striga gutural catre toti cei intalniti: „Pocaiti-va!!!… Vine Craciunul!!!…. Temeti-va de pedeapsa Craciunului!!!… In genunchi!!!! …. Vine Craciunul!!! …. Sa va gaseasca intinsi pe burta!!!…..”. Si pe cele doua verisoare, Vasile le-a pus sa stea pe burta imediat ce s-au intors de la maternitate. Fusesera aduse cu taxiul si lasate in fata blocului. Mama lor le parasi instant inca din maternitate, si fugi sa-si schimbe viata cu infirmierul de serviciu, acesta fiind fan al Sfantului Sebastian. Poate cele doua verisoare nici n-ar fi prins un an de viata daca nu le-ar fi recuperat Filea, ninjalaul cartierului. Acesta le crescu ca pe fiicele lui, le lipi de scaun cu fata in calculator si le hranea pe rand cu resturi adunate de pe jos din piata cartierului. Asa crescura ele cativa ani, cu gandul doar sa se intalneasca cu verisoara lor buna, Gospodina. Cele doua verisoare erau fascinate de faptul ca Gospodina a urmat si un curs de arte martiale, pentru a-si insusi tainele mersului cracanat. In scurtele pauze cand se dadeau jos de la calculator, Gingabela si Belaginga exersau si ele cum puteau mersul cracanat, dar cu siguranta fara gratia si eleganta Gospodinei. Stiau asta, si visul lor era sa se intalneasca cu Gospodina. Asa ca invitatia la petrecerea-studiu o primira cu lacrimi in ochi de bucurie si emotie. Ajunsera la Gospodina acasa, se imbratisara ca vechi prietene si verisoare, si se asezara pe jos in bucatarie sa discute una-alta, pana era gata cafeaua. Verisoarele erau obisnuite cu mirosul de stricat si putred de la mancarea gasita pe jos in piata de catre tatal lor adoptiv, asa ca pasta cleioasa pe care se asezara nu le deranja deloc. Iar Gospodina fiind proprietara locului, nu baga in seama detalii care nu impietau asupra valorii de piata a apartamentului. Asta ii intrase in cap cu un an in urma, cand un agent imobiliar venit sa evalueze casa, se stramba cumplit cand usa se deschisese si abia avu grai sa se prezinte si sa intrebe de proprietar. Gospodina confirmase ca e chiar ea, apoi il intrebase cat ar face casa. Agentul, politicos, raspunse ca indiferent de conditii, detaliile nu impieteaza asupra pretului casei. Gospodina nu intelese nimic, dar pricepu ca e si ea in randul lumii. Asa ca il invita pe agent sa serveasca un castravete pane. De teama sa nu piarda afacerea, acesta lua ingrozit unul, musca nehotarat din el, dar nu putu sa rupa bucata. Ajutandu-se de mana, vazu ca de sub stratul de ou prajit cu pesmet, iese textura unui burete uzat de spalat vase. Striga scurt si intr-un gest reflex, arunca pe jos scarbosenia din care tocmai muscase. Apoi o lua la fuga spre iesirea din bloc. Gospodina, neintelegand nimic, presupuse ca agentul fusese chemat de urgenta inapoi la servici, asa ca se apleca, recupera buretele cleios si muscat de pe jos si se intoarse in bucatarie. Aici il introduse iar in pasta de ou si, cu indemanare, il aseza grijulie in tigaie. Dupa 2 minute il scoase si il aseza iar in cosul cu castraveti pane. Asta se intamplase cu un an in urma. De atunci aflase ca agentul imobiliar suferise o micro-schimbare de personalitate si cerea zilnic colegilor lui, in fiecare dimineata, sa rezolve omenos si amiabil problema cu buretele si sub nici o forma sa nu accepte ca numarul de pureci sa depaseasca 200. Dupa al 10-lea discurs identic, colegii se obisnuira cu felul nou de a fi al agentului si nu-l mai bagau in seama, dar pe nesimtite ii pasau cele mai grele munci si deplasari. Dar agentul credea ca e conspiratia buretelui la mijloc, asa ca nu se supara de loc pe colegi. De pureci insa nu scapa sub nici o forma. Dupa cateva luni nici nu mai incerca sa se desparta de pureci si intr-un fel chiar incepu sa tina la ei. Revenind la Gospodina si cele doua verisoare, acestea stateau pe jos in bucatarie si asteptau sa se faca cafeaua. Pe aragaz, intr-o cratita mica si veche, fierbea niste apa de ceva de timp. Gingabela, mai curajoasa fiind, o intreba pe Gospodina: „Ce cafea faci?”. Gospodina zambi, si zise: „Pentru voi, normal, cea mai buna. Las sa fiarba 60 de minute apa in cratita si apoi cafeaua este tocmai buna de baut. Nu se poate lua mai repede de pe foc, ca nu se coloreaza suficient. Astazi chiar vreau s-o las mai mult sa fiarba pentru voi, ca vreau sa va placa „. Verisoarele, imbujorate de emotie, isi dadura seama ca Gospodina e chiar o femeie si jumatate. Incantate de primire, verisoarele vazura pe perete atarnat un burete vechi de spalat vase, si o intrebara pe Gospodina: „Dar ce-i cu buretele ala vechi?”. Gospodina, privi scurt la burete, ofta, si zise: „E tot ce mi-a mai ramas de la parinti. Mi-au zis de mic copila ca religia mea trebuie sa fie buretele de spalat vase. Eu n-am inteles de ce, dar m-am obisnuit sa ma inchin in fiecare dimineata in fata lui. De cativa ani nu mai pot sa adorm seara daca nu vin aici, ingenunchez si ma mai rog o tura la burete. Dar sa stiti ca buretele m-a ascultat si m-a ajutat. De doua saptamani am cunoscut un barbat care mi-a placut mult. Era si el la arte martiale, dar la sectia de fluierat. Mi-a marturisit ca de mic copil vroia sa fluiere si doar acum a apucat sa invete de cand a fost dat in somaj. M-a invitat si in garsoniera lui de pe aleea Intestinului nr 3, dupa gara. Acolo cartierul are locuri cu nume tare frumoase: strada Duodenului, Aleea Excrescentei, Bifurcatia Colonului sau Bulevardul Neoplasmului. Chiar mi-a placut”. Si Gospodina ramase visatoare privind in gol. Verisoarele stateau si nu indrazneau sa ii tulbure meditatia. Dar cu coada ochiului vazura cum, pe sub usa de la intrare, prima data cu un picior paros, apoi cu alte doua, se strecura inauntru in casa un paianjen mare, avand in gheare o musca capturata pe holul blocului. Acesta ramase cateva secunde pironit locului, adulmeca prin aer, mai adulmeca o data, apoi brusc incerca sa se retraga pe unde intrase. In fuga disperarii, scapa si musca din gheare, dar nu se mai intoarse dupa ea. Ciudat comportament arachnid. Verisoarele se privira una pe alta, si hotarara sa trimita un email catre Animal Planet sa raporteze fenomenul straniu constatat.

Reclame

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: