Stenograme de pe fundul lacului

„Esti un ti-ca-loooos!!!!”… Asa tipa pe coridoarele Tribunalului, doamna judecatoare Antonela Gumilastic catre concubinul ei Ioshi Popa, grefierul de sedinta. Idila lor transformata in ura si tipete lugubre prin salile de judecata, era deja de notorietate. Cand se auzeau pentru a nu stiu-cata oara tipetele judecatoarei, toata lumea de pe coridoare isi dadea coate si zambea porcos. Judecatoarea era o foarte buna profesionista, dar numai la trantit usi si batut cu tocurile in podea, sub scaun. Vasile, inculpatul de serviciu, statea in boxa, mesteca guma si se gandea la gastele pe care le lasase in curte fara apa. Judecatoarea tipa la el: „Vasileeee!!!!….Tot la gastele alea iti sta memoria?”. Aici se vede plenitudinea inteligentei judecatoarei. Si fin observator psihologic, si utilizator corect al noilor termeni stiintifici. Ioshi Popa se opri din dactilografiat, se gandi ca poate a fost prea dur cu biata Antonela si, intorcandu-se spre Vasile, intreba calm: „Domnu’ Vasile, despre cate gaste e vorba la obect?”. Vasile isi incetini procesul de analiza al gandirii proprii si zise, la fel de calm: „Doar de 3 domnu grefier”. Satisfacut, Ioshi Popa scrise 3 in rubrica cu numarul de gaste si, adresandu-se judecatoarei, concluziona: „Doamna Gumilastic, de la ultima infatisare, inculpatul a redus gastele de la 4 la 3. Sa il trec la contraventii sau sa il las la infractiuni grave?”. Judecatoarea il privi ucigator si zbiera: „Esti un ti-ca-loooos, ticalosule!!!… Lasa-l la infractiuni, si sa vi dupa sedinta la mine cu procesul verbal cu 3 gaste!”. Apoi catre sala, calmandu-se si tocanind cu picioarele sub scaun zise: „Toata lumea afara!… Ramane in pronuntare”. Vasile isi lipi guma mestecat de gratiile de lemn de la boxa, se ridica tacticos si, privind pe geam multumit, se gandi: „Data viitoare daca zic 2 gaste, poate ma mai tin astia vreo 2 ani aici, ceea ce nu e rau”. Ioshi Popa, cu maldarul de dosare reprezentand dosarul lui Vasile, iesi din sala de judecata si, intr-un acces de nebunie fireasca la noi, merse cu troleibuzul in centru langa Parcul Central, si ajuns pe malul lacului, arunca toate dosarele deodata in apa. Cu sunetele specifice hartoagelor grele aruncate in apa, acestea se dusera la fund in aproximativ 20 de secunde. Popa rase sarcastic si murmura: „Uite,… inca un dosar greu cu autor necunoscut.”

Reclame

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: