Film artistic: injuriprava

„E greu sau usor sa faci un film artistic?”. Asa isi muncea creierii domnul Viatoslav Schiopu, stand la masuta din hol si jucandu-se cu un bob de mazare cazut din farfurie. Singura data cand fusese in apropierea unui regizor, a fost chiar ieri, cand a vizitat un stomatolog. Cu o seara inainte sparsese intre dinti o fiola cu muraturi, si parca il oparise cineva pe gingia de sus. Asa ca dimineata, hop si el la usa la stomatolog. Dupa ce vorbi cu secretara, apoi cu stomatologul de serviciu, afla ca trebuie sa faca un film. Urmari indicatiile secretarei, suna la urmatoarea usa, si in cateva secunde se afla fata in fata cu regizorul. In alte 20 de secunde se trezi ca sta culcat pe un pat tare, cu o placa cu gust de melc intre dinti, apoi un aparat mare se apropie de el, bazaie siret si apoi tace. Abia in clipa aia se gandi ca poate chiar el fusese ales la casting sa fie personajul principal. O mandrie imensa incepu sa il cuprinda. Vru sa zambeasca, dar placa cu gust de melc ii tinea intinsa gura pe orizontala. Dupa inca 2-3 minute, regizorul se apropie de el, si ii spuse ca filmul e aproape gata, mai trebuie sa scrie niste date pe fisa. Viatoslav stia asta, era normal. Orice film are o distributie si lista respectiva apare cand la inceputul, cand la sfarsitul filmului. Un comentariu avea totusi de facut. Cu sfiala, ii spuse regizorului: „Sa stiti ca la costume trebuie s-o treceti pe matusa-mea. Ea mi-a croit si cusut pantalonii.” Regizorul se uita lung la el, probabil ii vazu licarul de posibila inteligenta din ochi, si se hotara sa ii faca si un film la cap, prim-plan. Viatoslav intelese ca e deja super star, nu prea intelegea cum de s-a petrecut totul atat de repede, dar in fine, valoarea iese la suprafata, si asta putea intelege. Foarte multumit de propria prestatie actoriceasca, isi puse capul pe o parte, si astepta indicatiile regizorului. Acesta, mestecand rar o guma de mestecat, ii spuse: „Mai la stanga, va rog”. Viatoslav se misca usor la stanga, si intelese ca are de a face cu un mare regizor, din moment ce doar atat a avut sa comenteze la prestatia lui actoriceasca. Cu aceeasi sfiala indrazni: „Cand va aparea filmul pe ecrane?”. Fara sa se intoarca spre el, regizorul spuse: „Deja filmul e pe ecran”. Incredibil!!!!… Ce departe a ajuns tehnologia asta!!! Viatoslav era inmarmurit. Abia mai putea respira de emotie. Si stand asa culcat, se gandi oare ce sa poarte la premiera. Avea o camasa inflorata, dar poate filmul nu era complet comic. Ce sa faca? Tot regizorul ar trebui sa il lamureasca, asa ca intreba: „La premiera cum sa ma imbrac?”. Regizorul il privi si mai lung si ii spuse: „Cu pantalonii de la matusa”. Si atunci Viatoslav intelese mesajul profund pe care il va comunica el, prin acest film, umanitatii. In sala premierei el va sta cu pantalonii din film si va arata lumii cum o felie de film se transpune in realitatea imediata din sala. Superb!!!! Fascinat de revelatia avuta, se ridica de pe pat, iesi in strada si, neavand cui sa-si impartaseasca emotia si bucuria, opri primul trecator si ii spuse: „Tocmai am facut un film. Sunt deja un super star! Vreti autograf?”. Trecatorul, miji ochii, incetini mersul si il intreba scurt: „Si e film artistic sau documentar?” si pleca mai departe. In clipa aceea tot pamantul se prabusi pentru Viatoslav. Da, omul acela avea dreptate. Oare ce film facuse el? Artistic sau documentar? Se intoarse in fuga la studio, dar aici deja inchisese ca era ora 4, asa ca dilema asta il coplesi complet pe bietul Viatoslav. Asa il gasi ziua de azi, stand pe hol la restaurantul cu autoservire din gara, cu o portie de mazare in fata, si cu ochii fixati pe coltul peretelui dinspre peroane. In buzunar avea trei fiole de muratura, productie proprie. Asta era de fapt si ocupatia lui din ultimul timp. Cojea marunt o varza, lua cateva fire, punea cateva picaturi de apa si 4 boabe de sare, apoi le indesa intr-o eprubeta. Era exact cantitatea pe care orice om normal o baga o data in gura atunci cand manaca piure cu carnati. Daduse si un nume frumos si sonor fiolei cu muratura: Injuriprava. Nu-i asa ca deja ti se face pofta de varza murata?

Propune un subiect. Eu, omarlupino, ma angajez sa scriu cum stiu eu 🙂 despre el. Probabil va iesi o capodopera. Dar asta nu vei afla decat daca imi trimiti acum o idee tare sau un subiect interesant. Il voi copia pe hartie, voi dormi noaptea cu hartoaga sub perna, apoi a doua zi voi scrie dintr-un foc un text omarlupinoiesc. Iar la taguri va aparea si numele autorului moral al postarii, adica tu :).  Ai imaginatie? Ai curaj? Ai chef de ghidusii? Omarlupino, adica io sunt aici. Scrie acum un comentariu in care sa imi spui ce si cum. Astept.

Reclame

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: