A fost odata ca niciodata

Satul romanesc… Taranul roman… Continuare: Pasii impleticiti o iau pe langa perete, pe langa randul de vita-de-vie si ajung in spatele gradinii la privata improvizata de vreo 20 de ani, facuta din margini de lemn de brad. Dupa ce lasa usa stramba sa se inchida, pantalonii soiosi se lasa greu in jos, si un cur mare si paros se aseaza pe scandura gaurita. Dupa nici 10 secunde, un murmur venit din strafundurile burtii, se amplifica pana la bolboroseli si grohaieli teribile, care rabufnesc ingrozitor spre intunericul gropii de sub privata. Gemete groase de durere combinata cu satisfactie ies din gatlejul taranului. In jurul cosmeliei de lemn, asa cam pe la juma de metru inaltime, se vad aburi calzi iesiti printre scandurile rare, iar mirosul lor iti stoarce lacrimi. Dupa inca 10 minute de liniste intrerupta de gemete scurte, rasuflare grea si, in final, un sforait autentic, se aude miscare. Apoi, cu obida, o injuratura grea si cateva cuvinte mormaite: „Masa,… iar n-am hartie…!”. 5 secunde de liniste ganditoare. Apoi se vede o mana care iese lateral printre scanduri, prinde un somoiog de iarba, il rupe scurt si il trage in interior. Un icnet iritat, din nou o injuratura suculenta, apoi se aude cum se trag pantalonii inapoi in sus. Doua-trei tropaieli cu bocancii in podea, usa se deschide pe jumatate, si spinarea incovoiata isi face loc sa iasa afara. O ia pe langa vie, mersul e tot impleticit, iar cand ajunge langa casa se opreste. Taranul se uita la mana dreapta, face un pas spre stanga, se sterge de peretele din dos al casei, apoi de lateralul pantalonilor si, bodoganind vorbe neintelese, se misca din nou spre casa. Da coltul, se mai aud cateva secunde cum bocancii lui calca in balta noroioasa din fata intrarii, o tuse seaca si apoi …liniste. Mai in fata se vad doua gaini ude care isi tara aripile pe pamant, lasand fiecare doua urme paralele in urma. Dispar si acestea langa o tufa de urzici, peste gard se aude un caine batran si ragusit, apoi iar … liniste. De pe stalpul de lemn negru dinspre terenul de fotbal se desprinde o cioara care se pune pe ulucile gardului. Priveste sasiu spre stanga, spre dreapta apoi da rar din cap. Si iar …liniste. In jur o ceata ca un fum, umezeala si lumina de seara de toamna tarzie. Si iar …liniste.

Propune un subiect. Eu, omarlupino, ma angajez sa scriu cum stiu eu 🙂 despre el. Probabil va iesi o capodopera. Dar asta nu vei afla decat daca imi trimiti acum o idee tare sau un subiect interesant. Il voi copia pe hartie, voi dormi noaptea cu hartoaga sub perna, apoi a doua zi voi scrie dintr-un foc un text omarlupinoiesc. Iar la taguri va aparea si numele autorului moral al postarii, adica tu :).  Ai imaginatie? Ai curaj? Ai chef de ghidusii? Omarlupino, adica io sunt aici. Scrie acum un comentariu in care sa imi spui ce si cum. Astept.

Reclame

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: