Gicu si Larisa

Lasat greu in scaunul de lemn, usor intors intr-o parte, nea Gicu ii spuse fara chef chelneritei: „No vezi de ce ti-am zis io ca…”. Larisa, chelnerita, il scruta intrebator: „Da’ ce-am zis? N-am zis nimica.” Matahala din scaun: „Ba ai zis, ca cica nu-ti plac astia de-i tot dau pe post.” Larisa: „Am zis eu ceva de ei? Ziceam ca nu se mai poate cu astea de la televizor…”. Gicu: „Pai asta ti-am zis si eu. Mai las-o-ncolo de treaba…”. Larisa: „Vezi-ti de treaba ca nu stiu ce zici!” Gicu: „Acu’ nu mai recunosti…” Larisa: „Ce sa recunosc? Ca n-am zis nimica.” Dialogul avea loc intr-o cafenea-bar din Zorilor, unde intr-un colt zacea pe un raft un televizor color fara sunet, la 3 mese lungi stateau vreo 3 musterii tacuti, cu pahare cenusii pe jumatate goale, pe peretele din spate, doua postere-reclama la vechiul V33, iar pe vitrina frigorifica de la intrare alt poster cu „Doi cai”. Dintr-o scrumiera se ridica sovaielnic un fir de fum de la un chistoc nestins cum trebuie. Aerul cald din incapere mirosea a praf si a votca ieftina, iar dinspre usa galbena a toaletei se simtea un iz subtire de amoniac statut. Chelnerita, cu halat alburiu cu dunga verticala in fata, pe care erau insiruiti nasturii mari si maro, trecea cu o carpa in mana printre mese, mai iesea pe afara sa vada in strada, se intorcea si continua cu aceleasi miscari circulare sa stearga tablia meselor. Nea Gicu amutise, statea cu barbia in piept, cu ochii semi-deschisi, in fata lui pe masa, o sticla de Ursus aproape goala. Larisa privi scurt spre el, intoarse apoi capul si se duse la perete sa reseteze cele 3 automate de poker. Trebuiau sa apara clientii. Gicu motaia pe scaun, pantalonii largi si patati de unsoare erau prinsi sub tocul tocit spre exterior al pantofilor. Pantoful drept se remarca prin siretul gros si alb, care facea o funda dubla iesita de sub marginea pantalonului. Gicu incepu sa horcaie ritmic, la inceput usor apoi din ce in ce mai tare. Larisa: „No, hoooo! Ce-ti veni, ai adormit? Trezirea!!! Ca aici nu-i dormitor!!!”. Gicu tresari greu, deschise ochii pe jumate, din coltul gurii i se prelingea o dara de saliva groasa. Incerca sa se adune, puse si a doua mana pe masa, mormaia gros si ofta abia auzit: „Offf… Ma-sa-n-cur-da-viata…”. Larisa: „Hai nea Gicule, dute-acasa! Ca e tarziu si maine iar vi pe-aici…”. Ochii lui Gicu, complet inexpresivi, fixau posterul cu „Doi cai” de pe frigorifica. Incerca sa se ridice intr-un tarziu, dar singurul efect fu ca ii cazu mobilul din buzunar. Larisa se apleca, il lua si i-l puse in fata pe masa fara sa zica nimic. Gicu se uita 2 secunde la ea, apoi iar la „Doi cai” si continua: „Ma-sa-n-cur-da-viata…”

Propune un subiect. Eu, omarlupino, ma angajez sa scriu cum stiu eu 🙂 despre el. Probabil va iesi o capodopera. Dar asta nu vei afla decat daca imi trimiti acum o idee tare sau un subiect interesant. Il voi copia pe hartie, voi dormi noaptea cu hartoaga sub perna, apoi a doua zi voi scrie dintr-un foc un text omarlupinoiesc. Iar la taguri va aparea si numele autorului moral al postarii, adica tu :).  Ai imaginatie? Ai curaj? Ai chef de ghidusii? Omarlupino, adica io sunt aici. Scrie acum un comentariu in care sa imi spui ce si cum. Astept.

Anunțuri

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: