Musca, piatra si culesul de nuci

Zvrrrr!!!…. si piatra pleca cu putere din mana flacaului Ion de pe malul garlei, incercand sa atinga cu daune cat mai serioase frunzisul bogat al nucului din curtea scolii. Experienta si talentul nativ in aruncat pietre se puteau inca o data vedea in parcursul aproape perfect al pietrei urcand spre coroana copacului. Un privitor avizat, atent si adaptat ar fi admirat partile laterale ale bolovanului, usor slefuite de praf si vreme, cum descriu o rotire lenta in jurul axei proprii, in timp ce planul inclinat la 24 de grade ofera cea mai buna si eficienta inaintare spre tinta infrunzita. Iesind din prezentarea noastra teoretica, remarcam imediat apropierea in tromba de piatra in zbor, a unei muste grase, albastra-petrol, cu picioare paroase si cu o figura usor masculina. Dupa doua ture jur-imprejur, intrebarea de abordare clasica: „Incotro papuse?”. Apoi, fara sa lase pietrei timp de raspuns: „Ai iesit la trotuar?” Din partea pietrei, liniste si demnitate. Musca: „Aha, cu nasul pe sus, …  nu-ti place de noi astia, mancatorii de rahat…” Piatra nimic, inainta doar la fel de calm, rotindu-se la fel in jurul axei. Musca, sa ia foc: suparare, furie, actiune. Dai bazait nervos, atac din stanga, respins, atac din dreapta, respins, bazait gros si disperat, atac din spate, lipit de piatra, dat cu trompa, frecat cu picioarele paroase, zguduit stanga-dreapta,… piatra nimic, doar tacere, calm si inaintare imparabila pe planul de 24 spre frunzis. Musca era disperata. Toate incercarile ei de apropiere ramasera fara un raspuns. Isi lua elan si pleca in zbor inca o data in jurul pietrei, sa vada ce se mai poata face, daca a mai ramas vreo solutie de agatat. Se pozitiona in fata pietrei, incepu sa zboare ca un tractor cu spatele, decisa sa transeze situatia: totul sau nimic. Zbiera la piatra cu vocea ragusita de tutun: „No, acu faci ce zic io!”. Curios este ca Ion, flacaul nostru, tintise bine, si dorinta lui sa capete o nuca din frunzisul bogat era pe cale sa se indeplineasca. Musca apuca dupa replica de mai sus, doar sa sara pe piatra, ca nuca stationara din frunzis si piatra in miscare pe celebrul plan de 24 se ciocnira exact in punctul unde musca statea pe piatra. Nuca fu smulsa din copac si cu bolta cazu in iarba. Ion se apropie, rase satisfacut, lua nuca de jos, gasi piatra ceva mai incolo si, inainte sa lanseze o noua campanie de cules, zari pe fata pietrei un picior paros si o pata cleioasa. Cu o miscare virila, sterse chestia aia de pantalonii din dotare si apoi, … Zvrrrrrr!!! … din nou la cules de nuci.

Propune un subiect. Eu, omarlupino, ma angajez sa scriu cum stiu eu 🙂 despre el. Probabil va iesi o capodopera. Dar asta nu vei afla decat daca imi trimiti acum o idee tare sau un subiect interesant. Il voi copia pe hartie, voi dormi noaptea cu hartoaga sub perna, apoi a doua zi voi scrie dintr-un foc un text omarlupinoiesc. Iar la taguri va aparea si numele autorului moral al postarii, adica tu :).  Ai imaginatie? Ai curaj? Ai chef de ghidusii? Omarlupino, adica io sunt aici. Scrie acum un comentariu in care sa imi spui ce si cum. Astept.

Reclame

Etichete: , ,

Un răspuns to “Musca, piatra si culesul de nuci”

  1. Corina Says:

    ooo, esti plin de resurse! Si e cu totul altfel decat m-am asteptat, avand in vedere ca mie piatra imi sugereaza ceva filozofie zen. Felicitari! Extraordinar!
    Bun spirit de observatie, cum spunea cineva, si mult talent!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: