Sala de asteptare

Mergeam ieri pe strada si dau de o veche sala de asteptare cu care nu ma mai intalnisem de vreo 10 ani. Ma bucur, si o intreb ce mai face. Si-mi zice ca si-a bagat actele de pensionare, ca nu se mai poate. Incontinuu dute-vino, nu mai sta nimeni pe bancile de asteptare, s-a schimbat si iluminatul, cu incalzirea sta prost ca a trecut pe instalatie eoliana si la ea nu bate vantul niciodata. Si de proprii pereti ii e rusine, ca i-au montat cartoane de oua ca s-o izoleze sonor, ca dupa-amiaza veneau niste baieti sa inregistreze manele in ea. Dar intr-o seara a aparut Politia si a spus ca sala de asteptare e in afara legii. Era sa moara de rusine. De cand a venit pe lume a avut acte in regula, nu s-a plans niciodata autoritatilor, si acum ajunge sa fie ilegala? Simtise ca se sufoca de rusine si indignare, noroc ca i-au deschis un geam sa respire un pic aerul rece de afara. Si cu geamurile au fost probleme in ultimii doi ani. Se obisnuise sa se uite afara, vara-iarna, tot ce vedea era cenusiu. A crezut prima data ca asa e viata. Dar au aparut doi oameni de afaceri care i-au bagat in cap ca efectul e dat de transparenta geamurilor. Si a pus-o dracu’ sa accepte sa isi schimbe ferestrele. I-au montat siruri de termopane cu 3 camere, usa tot de termopan, cand e totul inchis, ciudat, nu mai aude nimic. In primele zile s-a tot uitat in jur, era lumina, parca era mai colorat peisajul, dupa o saptamana oricat s-a concentrat, tot vechiul cenusiu il vedea in orice directie ar fi privit. Iar business-manii disparusera. A apucat-o disperarea, a vrut sa isi cultive canepa la subsol, dar o teava sparta i-a distrus cultura, s-a hotarat sa se decupleze de la energia electrica, dar traficul pe scaune si banci a continuat nestingherit, doar duhoarea a devenit insuportabila. A vrut sa devina filiala a Academiei, a facut si cerere, dar a fost refuzata ca nu are colectiv de cercetatori agreati de la centru. A promis ca va cotiza si ea la centru pentru un set sau doua de cercetatori, dar replica a venit scurt, ca e prea autohtona si nu prezinta incredere, probabil e instrumentata politic. Apoi a vrut sa emigreze, dar n-au primit-o la coada la Ambasada, ziceau ca nu se incadreaza, poate vrea sa fuga, cel mai bine era sa aplice la Loteria Vizelor. Apoi i-au zis ca nu e in nomencalatorul de meserii. Ce meserie e si asta: „Sala de asteptare”? A mototolit formularul, l-a aruncat sub scaun si a iesit din birou. Saptamana trecuta niste copii i-au desenat cu spray-uri pe peretele din spate: „Lady Ga-Ga”, ea nu stia ce inseamna, s-a suparat ca e ceva urat si injuratura, apoi si-a dat seama ca poate merita asta. Si de atunci a devenit posomorata, tacuta si cenusie. Era cumplit de trista, statea pe malul Somesului si numara pescarusii care treceau in zbor. Asa am intalnit-o eu pe strada si abia i-am scos marturisirea asta din gura. Cred ca nu va fi bine ca ea.

Reclame

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: