Avtogara si trenul

Erau tineri, frumosi si se plimbau prin cartierele marginase ale orasului. Iubirea lor a inceput pe maidane si a continuat nestingherita pe peroane pline de lume. Avtogara mirosea a ulei de motor incins, maraia gros si infundat si avea o rochita cu modele de pneuri si volane de ebonita. Trenul era lung, articulat, ganditor, din cand in cand suiera indelulng privind lumea, se scobea in nas si isi schimba des palaria. Nu era prea bine imbracat, o piele artificiala maronie ii imbraca sezutul, si cara incontinuu cu el diverse bagaje pe un grilaj de aluminiu montat la axile. Dar facea naveta zilnic de la tara la oras, era practic un intelectual agricol. Avtogara il sorbea din ochi, il iubea, era al ei. In fiecare dimineata se intalnea cu prietenele ei Piata, Planificarea si Canalizarea si le povestea in detaliu toate nebuniile facute de tren peste zi. Iar ele o ascultau ca vrajite.

A venit Revolutia.

Au inceput zile grele pentru Avtogara si pentru Tren. Ea nu mai avea timp sa gateasca, la televizor vedea numai Avtogari scumpe si stralucitoare cum n-o sa ajunga ea niciodata, o apucasera si niste dureri suspecte de sasiu si faruri si de cateva zile scapa lichide pe la frane. Trenul devenise si mai tacut, pierduse si niste vagoane din garnitura veche, gasise niste pantaloni de catifea veniti de la ajutoare, care il strangeau si ii stateau ca dracu’. Dar auzise prin birouri ca asa e moda si trebuie sa se alinieze si el la acquis-ul comunitar. Nu stia ce e cu alinierea asta, dar el in fiecare zi se alinia la peron, statea la o tigara si pleca din ce in ce mai obosit la drum. De ceva timp avea probleme cu motorul, se gandise la un by-pass coronarian dar era scump si infricosator. Asa ca se cosmetizase un pic la vopsitorie, isi montase o placuta de verificare tehnica cu un an cat mai recent si trecu de pe pantograful din fata pe cel din spate. Poate nu se prindeau comunitarii. Cel mai rau este ca nu mai dadea randament acasa. Avtogara era cenusie, isi pierduse orice interes pentru el. Avusese o tentativa de apropiere intr-o seara, dar ea se intoarse cu esapamentul la el si trecu pe sforaieli si mai groase decat de obicei. Ramase tacut, ii vedea in penumbra camerei profilul caroseriei, era linistit, calm si deodata intelese ca imbatranise. Da, batranetea venise.

Reclame

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: