Gelu si Menumorut 1

Ziua a inceput cu ceata si frig, noroc cu astia de vand castane prajite ca mai incalzesc aerul pe strada. Azi este ziua mea de serviciu la paza. Trebuie sa ajung pe teren, in afara orasului, unde ma asteapta o modesta camaruta de tabla, cu frigider si televizor sport, de unde lipsesc apa potabila si hartia igienica. Decat o zi proasta in oras mai bine o zi linistita la serviciu, in sânul naturii. Intru pe la Mol si printre numerosii Mosi Craciuni de mucava si polistiren imi croiesc drum pana la raftul cu apa minerala, apoi la conserve si paine. Pun in cos cu grija si niscai momeala de pescuit ca-i Somesu’ aproape si plec voios spre casa de marcat. Cat timp stau la rand imi vin in minte tot felul de idei, ca de exemplu cum ar fi sa deschid un stand de oua fierte sau cu supa. Ar putea fi o chestie care sa aduca ceva bani, dar pana la urma parca mai ieftin iesi cu alba-neagra. Ajung la baraca, o deschid si intru. Undeva departe se aude un tren. Ma instalez comod in vagonul cu geamuri aragaz si televizor si ma pregatesc pentru o noapte singur in mijlocul lanului de rapita. Nu pun bine cafeaua pe aragaz ca aud afara o bufnitura puternica de parca ar fi picat o stanca. Ies afara, fiind inca lumina si vad asa ca un ceaun zburator o chestie din fier gros, in forma de pastila. In fata mea, o capsula cosmica, oxidata, erodata si cu numeroase orificii si cicatrici palpaie anemic dintr-un bec palid. Metalul mirosea ionizat a metal incins, este rosu, oxidat si brazdat de numeroase urme de impact cu miniasteroizi. Incep sa cercetez roata nava. Descopar patru carabiniere gigantice care fixeaza o enorma parasuta tricolora, cu stema. Langa singurul hublou de plexiglass galbejit sta prinsa in nituri ca de vapor o placuta pe care scrie ” STATIUNEA DE CERCETARI HORTI-VITICOLE SPATIALE MENUMORUT  1 – 1968”. In partea de sus se vede cava ca un sas de legatura. Ma hotarasc sa cercetez mai indeaproape problema. Pun urechea pe peretele fierbinte de metal si aud: ” Tovarase inginer!!!! Tovarase inginer!!! Maistre!!! Dom’ Corodan sânteti bine?… Geta? unde-i Geta?… Tovarasa Geta! sunteti bine?  Tovarase inginer! Suntem pe Pamant!!! ” Am inceput sa bat cu pumnul in metalul gros sa vad poate ma aude cineva. Vazand ca imi fac mana praf, ma duc repede dupa  dupa un ciocan si  incep sa lovesc metalul. Suna ca un boiler industrial si pare sa fie din fier. Fier gros de 10 cm. Ma gandesc: „Mamaaaa, e tare chestia!” Ma hotarasc sa sparg hubloul. Ii trag una hubloului care s-a crapat. Insist. Intr-un final se desface dar am muncit in zadar, ca are o dublura la 20 cm in adancime, de data asta transparenta si clara. Ma uit asadar inauntru, si vad niste persoane in salopete albastre cu casti galbene incercand sa disloce un obiect din interior. Vazandu-ma unul din ei imi face semn sa urc pe nava. Alerg la vagon, iau 2 scaune si dupa cateva incercari reusesc sa ma catar pe nava. Deasupra un enorm capac cu filet si foarte oxidat pare sa fie singura cale de iesire pentru cei din interiorul curiosului obiect. Dupa o palpitanta munca de cateva minute reusisc cu ajutorul celor din interior sa deschid capacul, moment in care un miros pestilential de aer viciat m-a lovit direct in fata. Pe scara ingusta de metal apar la lumina zilei trei ocupanti, doi barbati si o femeie. Buna ziua!!! Se adreseaza cu voce autoritara unul din cei doi ocupanti. Cine a demontat rampa hidraulica de aterizare „Draganesti-Vlasca”? Era sa ne accidemtam!!! Vrem sa aduceti un ARO cu sofer si sa mergem la Tovarasul Manoiu acum. Trebuie sa-i comunicam incheierea cu succes a misiunii noastre! Ma scuzati…stiti…eu sunt de paza, nu pot pleca de aici!!!  Cum nu poti pleca tovarase…cum va numiti… Am pierdut de 25 de ani legatura cu pamantul stramosesc si ne asteptam sa gasim aici ASTA: si scoate dintr-o geanta de vinilin un desen fluorescent cu o baza spatiala ultramoderna. Cand am plecat inca nu era construita, dar avand in vedere cele patru planuri cincinale pana la sosirea noastra am luat cu noi planul ca sa stim unde sa aterizam. Aici in plicurile astea avem instructiunile pentru  revenirea in patrie. Trebuie sa ajungem la Manoiu…”Bine” le spun. „Haideti macar sa bem o cafea! ” Ii conduc in baraca mea, ii asez pe pat iar eu ma asez pe singurul scaun disponibil. Impart cafeaua in 4 cesti si facem cunostinta.

De pe peretele din fund, Basescu din afis, rade si zice: „Sa traiti bine!” Asta facem si noi, stam pe pat, bem o cafea si incerc sa le explic noilor mei prieteni ca s-au schimbat intre timp ceva lucruri pe la noi prin tarisoara.

Reclame

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: